# „Ciocoiul” Boboc a fost reactivat politic. Imediat după ce a fost „ejectat” de pe listele electorale ale PDL, Mariean Neacșu a început să-și aranjeze ploile pentru alegerile locale din 10 iunie. Cum la PSD sau PNL are interzis, „ciocoiul” Neacșu a negociat de zor cu filiala Argeș a Partidului Poporului, condusă de ex-peremistul Marian Fulga. Dincolo de faptul că la nivel județean se observă o pronunțată penurie de posibili candidați, este de remarcat ușurința cu care liderul local al PPDD trece peste un principiu intens mediatizat de Dan Diaconescu, acela al promovării în politică a unor oameni curați și care să le reprezinte interesele. Or, Mariean Neacșu nu numai că nu s-a zbătut pentru interesele piteștenilor, dar a și acționat, cu bună știință, în detrimentul acestora. Cea mai bună dovadă o reprezintă implicarea sa în de-acum celebrul dosar Boboc, atunci când a tras sfori pentru ca un imobil de pe Bulevardul Republicii (Grădinița Arlechino) să nu ajungă în patrimoniul orașului, ci în proprietatea sa. Spre aducerea aminte a electoratului, redăm în continuare conținutul unui articol publicat de Jurnalul de Argeș în urmă cu cinci ani.

Scurt remember

În mandatul 2004-2008, pe când Mariean Neacșu era consilier local PSD, într-o ședință a Consiliului Local s-a dezbătut problema Grădiniței Arlechino – dacă să fie sau nu cumpărată de municipalitate, care avea drept de preempțiune. Neacșu s-a opus cu vehemență și nimeni nu a bănuit pe moment care erau, de fapt, interesele de culise. Până când Jurnalul de Argeș a intrat pe fir și l-a demascat pe Mariean, care ar fi vrut să cumpere clădirea în care funcționa grădinița, pentru fiul sau. Practic, proprietarul imobilului ne-a vizitat la redacție și ne-a dat două numere de telefon de la care a fost apelat. Curioşi să vedem cine se află la celălalt capăt al firului, am pus mâna pe telefon şi am sunat. Surpriză. Primul număr, 0720202758, era unul dintre telefoanele mobile care aparţin Primăriei Piteşti. Cel de-al doilea – 0722215XXX aparţinea consilierului local PSD Mariean Neacşu. Este vorba de unul şi acelaşi consilier care s-a opus vehement în Consiliul Local cumpărării grădiniţei de către primărie, deoarece aceasta, a susţinut alesul local, nu s-ar încadra în „noile norme ale UE”. În fapt, consilierul Neacşu dorea să pună mâna cu orice preţ pe acel imobil, dovadă dialogul pe care l-am purtat cu domnia sa. L-am sunat pe mobilul indicat chiar de Mihai Chicoş şi ne-am dat drept proprietarul clădirii care găzduieşte Grădiniţa Arlechino. L-am întrebat pe consilier dacă-şi aminteşte oferta pe care a făcut-o în urmă cu o lună şi dacă mai intenţionează să cumpere imobilul. Ce a ieşit, vă invităm să citiţi în continuare.

Consilierul Mariean Neacşu: Alo! Bună ziua. Cine este la telefon?
# Jurnalul: Dle, ca să ne identificăm, dvs m-aţi sunat acum o lună şi m-aţi întrebat dacă vând imobilul acela din Piteşti. Sunt chiar proprietarul.
M.N: Cine? Sunteţi dl Chicoş?
# Jurnalul: Da, da. Eu sunt.
M.N: Da, domnu’ Chicoş, da, eu v-am sunat. Aţi fost pe la primărie?
# Jurnalul: Da. Am fost săptămâna trecută, mai exact miercuri, şi i-am informat că cele 90 de zile au expirat, iar dreptul lor de preempţiune a căzut. Şi cum pe dvs v-a interesat încă de la început să cumpăraţi imobilul, am revenit cu un telefon, aşa cum v-am promis. V-am mai spus atunci că, în cazul în care Primăria Piteşti nu este interesată să cumpere grădiniţa, o să vă caut să stăm de vorbă. Mai sunteţi interesat?
M.N: Da, domnu’ Chicoş, mă interesează. Dumneavoastră sunteţi prin Piteşti, ca să putem discuta?
# Jurnalul: Nu, nu sunt, dar cu siguranţă o să vin.
M.N: Domnu’ Chicoş, pe mine chiar mă interesează şi chiar vreau să avem o discuţie…
# Jurnalul: Legat de preţ, dvs mi-aţi oferit, atunci când m-aţi sunat prima dată, suma de 3.200.000.000 lei.
M.N: Da, aşa este.
# Jurnalul: Să ştiţi că m-am mai interesat şi preţul real al clădirii este undeva în jur de 4 miliarde.
M.N: Dl Chicoş, veniţi să discutăm, căci preţurile nu le fac ziariştii, aşa cum au scris ei prin ziare. Eu sunt unul care vreau să cumpăr şi sunt de bună credinţă.
# Jurnalul: Eu v-am spus preţul. Nu vreau prea mult, dar nici puţin…
M.N: Eu am şi banii. M-aţi chemat, imediat v-aţi luat banii în totalitate de la mine.
# Jurnalul: Da, dar v-am zis, preţul este undeva la patru miliarde…
M.N: Domnu’ Chicoş, haideţi să ne întâlnim că eu ştiu şi cum a fost treaba cu primăria. Să vă spun eu din ce cauză s-a abandonat. Vă dau nişte detalii, aşa…
# Jurnalul: Cum adică?
M.N: Poate că am avut şi eu o contribuţie pe undeva, că primăria n-a mai fost interesată de grădiniţă. S-a motivat că grădiniţa aia nu întruneşte normele UE…
# Jurnalul: Dle, nu ştiu ce contribuţie aţi avut, dar dacă aţi avut o contribuţie…
M.N: Tema în Consiliul Local a fost, la o adică, domnule, dacă nu putem face grădiniţă acolo, nu mai achiziţionăm clădirea. Că, dacă o lua primăria, rămânea la trei miliarde, mă înţelegeţi, pe când aşa, eu ofer acum mult mai mult. Deci, eu sunt de bună credinţă, vedeţi?

„Pe trei miliarde şi jumătate ne înţelegem”

# Jurnalul: Păi, v-am spus, dacă ne raportăm undeva la 4 miliarde. Pentru că nu vreau să vă încurc nici pe dvs. şi nici pe mine.
M.N: Nu. Patru este mult. Mergem undeva, dar nu la patru miliarde.
# Jurnalul: Haideţi, trei şi jumătate, mai jos de atât nu las.
M.N: Domnu’ Chicoş, poate pe trei şi jumătate ne putem înţelege. Nu puteţi să veniţi la Piteşti?
# Jurnalul: Ba da. Joi o să fiu la Piteşti, dar rămâne aşa, ca să nu mai discut şi cu altcineva.
M.N: Da, nu mai discutaţi cu nimeni. Eu sunt om serios, o să mă cunoaşteţi şi cred că o să vă facă plăcere.
# Jurnalul: Ce mai vreau să vă rog… Este de fapt o chestiune de suflet. M-ar interesa ce vreţi să faceţi cu clădirea. O dărâmaţi cumva?
M.N: Nu. O s-o ţin pentru băiatul meu, care este student la Drept, termină şi va deveni avocat. O să facem un cabinet, ceva frumos, elegant. Deci nu facem cârciumă.
# Jurnalul: Este în regulă. Atunci sunt mulţumit şi sufleteşte. Şi mai am o rugăminte. Ştiţi, bunicul meu, culmea, a fost tot avocat. N-am putea pune ceva, o placă memorială pe clădire?
M.N: Da, sigur. Punem ceva pe clădire. În memoria lui cutare, cutare… Deci, rămâne aşa cum am stabilit. Daţi-mi cu o zi înainte telefon, sunaţi-mă miercuri după amiază sau când puteţi şi vedem când ne întâlnim. Abordăm şi treburile. Dacă vreţi, vă dau şi un avans, undeva la jumătate şi apoi achităm într-o săptămână, două tot ce este.
# Jurnalul: Bun! O să vă sun, dar nu vă ştiu decât numărul de telefon, pentru că atunci când m-aţi sunat prima oară parcă nu mi-aţi spus şi numele.
M.N: Boboc, nu v-am spus!
# Jurnalul: A, da! Dl Boboc, aşa este! Deci, dl Boboc, eu, miercuri nu pot, că mi-a murit cineva, o rudă apropiată, însă după amiază, după ora 18, o să vă sun şi joi vin la Piteşti. Primăriei i-a expirat dreptul de preempţiune şi cred că putem face şi un precontract.
M.N: Ar fi bine să aveţi şi un act cum că primăria renunţă.
# Jurnalul: Nu mai este nevoie. De vreme ce eu am discutat miercuri chiar cu primarul, iar el mi-a spus: „Dle, asta este, noi am greşit, s-a întârziat, dar aşa este procedura în administraţie, mai greoaie”.
M.N: De acord cu dvs, dar bănuiesc că ar fi în avantajul dvs dacă ei v-ar da ceva în care să zică că nu-i mai interesează să cumpere.
# Jurnalul: Păi, m-aţi putea ajuta să iau şi hârtia asta, dacă tot ziceţi că-i cunoaşteţi.
M.N: Eu pe ei, pe cei de la primărie, nu-i cunosc. Am vorbit cu altcineva. Că eu nu am tangenţă cu primăria şi nu aş vrea să zică cineva că sunt băgat în treburi. Dar cred că dacă cereţi chiar dvs hârtia, primarul v-o dă. Că el a zis: „Domne’, dacă nu este bună pentru grădiniţă, nu mai luăm clădirea, că nu am ce să fac cu ea”.
# Jurnalul: Păi, aşa rămâne. Miercuri vă sun şi stabilim.
M.N: Bine, vă salut şi sunt alături de dvs.

„Vreţi să vă plătesc în dolari, în euro sau în lei?”

După cinci minute, „dl Boboc” sună la acelaşi număr de mobil, de pe care efectuasem convorbirea şi, convins că a pus mâna pe un chilipir, mai întreabă încă o dată dacă avem toate actele în regulă. Îi spun că o să-mi sun avocatul şi revin cu un telefon. După circa 10 minute, sun din nou.
Mariean Neacşu: Da, da, domnu’ Chicoş.
# Jurnalul: Domnu’ Boboc, să ştiţi că am vorbit cu avocatul şi actele sunt în regulă. Se poate încheia şi un precontract în vederea vânzării, până ies toate actele de la Cadastru. Deci, nu este nicio problemă.
M.N: Sigur, o să facem un precontract, mergem la un notar bun şi o să vă dau o sumă, undeva la un miliard jumătate, două. Vreţi să vă dau în dolari, în euro sau numai în lei?
# Jurnalul: Nu este nicio problemă moneda, absolut niciuna, pentru că eu îi pun direct în cont.
M.N: Vă dau ca avans, de exemplu, 50 de mii de dolari, cât o fi, parcă vine un miliard două sute sau cât o fi dolarul la cursul zilei. Deci contaţi pe mine şi mă sunaţi miercuri seara să stabilim.
# Jurnalul: Dacă mai intervine ceva, mă sunaţi pe numărul acesta, că pe celălalt s-ar putea să nu răspund.
M.N: Da, că de asta am rămas şi aşa mirat când aţi sunat, fiindcă ştiam celălalt număr. Eram cu soţia şi am şi zis: Nu, dragă, cred că acesta este un alt număr de-al dânsului. Că de, zic şi eu, să nu mă sune şi pe mine altul să mă încerce. Ştiţi cum este lumea asta nenorocită.
# Jurnalul: Da. Asta este o altă poveste. Am folosit acest număr pentru că pe celălalt m-au tot sunat ziariştii, dar şi alţii care vor să-mi cumpere imobilul şi eu nu mai vreau să le răspund.
M.N: Gata. De acum ţinem legătura pe 0724… Şi dacă v-o întreba cineva cine este Boboc, să-i spune-ţi: habar nu am, domne’. Este unul din Piteşti, care a vrut să cumpere.
# Jurnalul: Nu văd cine m-ar întreba. Este proprietatea mea şi fac ce vreau, dar cu singura rugăminte, să punem placa memorială pe clădire.
M.N: Sigur că da.

***
Ca să nu fie niciun dubiu, peste două zile l-am sunat oficial pe consilierul Neacşu, pe acelaşi număr de telefon de la care s-a recomandat a fi cumpărătorul Boboc. Acesta a negat că vrea să cumpere imobilul, sugerând că nu are atâția bani. Aşadar, domnul Boboc ar fi vrut să cumpere clădirea, iar domnul consilier Neacşu nu. Amuzant e că amândoi au aceeaşi voce şi acelaşi număr de telefon. Care, întâmplător sau nu, coincide cu numărul de la care a fost apelat Mihai Chicoş, proprietarul clădirii revendicate, atunci când aceeaşi voce i-a propus să-i dea cu două sute de milioane mai mult peste cele trei miliarde cerute primăriei.
Dan NECULA