Mariana Vladu – doctor: ,,Ceva nu puteam înţelege în vremea aceea: nicio persoană extrem de bolnavă nu accepta schimbarea locului de muncă pentru a se bucura de sporuri şi salarii mai mari din posturile cu risc’’

”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (20)

Cristina Rousseau: D-na dr. Vladu, Dacia ajunsese o întreprindere cu peste 22 000 de salariați, ceea ce înseamnă că dvs, doctor fiind, ascultați inimile unui număr considerabil de salariați. Cum băteau inimile oamenilor de la Dacia?

Mariana Vladu: Oamenii erau foarte legați de uzină, sufletiști, iubeau cu adevărat uzina. Se simțeau extrem de legați de munca lor, de șefii lor pe care–i respectau. Uneori, 4-5 membri ai aceleiași familii lucrau la uzină. Chiar aveau prioritate să-și angajeze fiii în uzină. Oricum îmi amintesc de niște oameni cumsecade, respectuoși, deloc fățarnici, deloc agresivi verbal… în niciun caz dezumanizați.

Cristina Rousseau: Aveți amintiri despre destine tragice? Despre salariați cu boli profesionale? Turnătoriile fontă (fontă maleabilă și fontă cenușie) și aluminiu, Forjă, Acoperiri de Suprafață, Vopsitorie, Caroserie erau mari producătoare de noxe. Cei din sectoarele cu impact primeau sporuri la salariu. Salariații primeau lapte și sifon, dar știți că în perioada lui Ceaușescu laptele și sifonul erau duse acasă la copii. Părinții se sacrificau, riscându-și viața pentru acel litru de lapte care nu se găsea de cumpărat. Putem spune că pentru bunul mers al acestei uzine, de-a lungul vremii, au fost și sacrificii omenești, nu? Oameni care au contactat boli profesionale, murind din acest motiv?

Mariana Vladu: Am astfel de amintiri, este perfect adevărat ce spuneți, așa s-a întâmplat, dar nu pot să dau nume de persoane. Ceva nu puteam înțelege în vremea aceea: nicio persoană extrem de bolnavă nu accepta schimbarea locului de muncă pentru a se bucura de sporuri și salarii mai mari din posturile cu risc.

Cristina Rousseau: A plecat dintre noi un director care a preluat conducerea uzinei Dacia după revoluție și, după aproximativ zece ani, a pus bazele privatizării acestei uzine. Este vorba de directorul Constantin Stroe. Era un director foarte apropiat de oameni. Pentru dânsul uzina Dacia însemna producție de mașini vândute pentru a da de lucru miilor de oameni. Dacă l-ați cunoscut, cum l-ați caracteriza?

Mariana Vladu: Da, l-am cunoscut personal, un om deosebit, extrem de respectuos cu cadrele medicale. Venea personal la cabinet să-l consultăm noi, cu toate că avea multiple posibilități. Ne respecta, ne aprecia, ne apăra. AM NUMAI CUVÂNT DE LAUDĂ. Era dedicat uzinei și oamenilor ei. A trăit pentru uzina Dacia.

Citește și Ion Zamfirescu, director Departament Energetic: ,,La Uzina Dacia m-am desăvârşit ca om”

Citește și Vladu Nicolae, şef serviciu calitate client mecanica tout monde: ,,Dacia a construit o industrie necunoscută până atunci la noi”