Această monstruozitate nu s-a zămislit în pântecul comunismului. Nici nu a gestat în sacul amniotic al fascismului. Nici nu a venit pe lume între coapsele Al Quaeda-ei.
Bestia a apărut odată cu primiele creaturi care începeau să populeze planeta. În genele primilor infuzori, primele amoebe, primelor celenterate. Animalelor vertebrate și nevertebrate. Insecte, moluște, reptile, pești răpitori. Dinozauri carnasieri, mamifere necrofage. Rechini, crocodili, caracatițe. Hiene, șacali, guzgani. Monștri care ucideau mai mult decât le era necesar să se hrănească și cu o cruzime inutilă.
Se vede treaba că un segment din gena aceea de bstialitate s-a agățat și de copacul genealogic uman. Poate pe vremea maimuțoilor, poate pe vremea hominizilor. Sau pe când ne crea Divinul după chipul și asemănarea lui și s-a strecurat neobservat Satana, care a stuchit în plămadă. Și așa se face că atunci când instinctele se răscolesc în noi, devenim cele mai cumplite fiare sălbatice. Deseori cedăm, uneori chiar le stimulăm…
Omul. Regele planetei… Cunoaște cineva, aici pe Terra, alți indivizi sau alte grupuri din aceeași specie care să se devoreze între ele? Se hrănesc oare rechinii cu rechini, crocodilii cu crocodili, leii cu lei, tigrii cu tigri, lupii cu lupi?
Omul! Canibalul!
Și nu era de ajuns să-și răpună semenul, să-i sugă sângele, să-i soarbă creierul și măduva din oase. Spre deosebire de toate celelalte brute, la el a apărut și trufia. Bucuria și semeția învingătorului. Trofeul: centura din scalpuri, colierul din dinți, capete înfipte în parii colibei. Omul, vânător de oameni pentru podoabe de învingător…
Homo Sapiens. Homo Faber. Homo Religiosus. Singura ființă rațională în universul cunoscut. Care evoluează, se civilizează, se cultivă… Familie, gintă, trib, stat… Coroana copacului, peștera, coliba, casa, satul, cetatea, orașul. Castelul, palatul. Strada, piața, apeductul, aeropagul, forumul, circul, târgul de vite, târgul de sclavi, școala, biblioteca, sanctuarul. Spânzurătoarea, eșafodul, călăul. Cărturari, senatori, filosofi, matematicieni, medici, comandanți, poeți, artiști, simpli cetățeni, asasini, proscriși. Cezar înjunghiat. Cicero cu capul retezat și pus între mâini pe tribuna din Senat. Nero da foc Cetății Eterne cu locuitori cu tot. Maimultcabestia nu dormea…
Religia și biserica ne învață să fim mai buni și mai blânzi. Să ne iubim aproapele. Să-i iertăm pe cei care ne-au făcut și ne fac rău. Dar cine a organizat vânătoarea de vrăjitoare? Cine a inventat Inchiziția cu monstruoasele sale metode și instrumente de tortură?
Timpuri moderne! Autostrăzi, aeroporturi, avioane, elicoptere, nave spațiale, rachete atomice, catedrale, universități, academii, muzee… Lagăre, crematorii, gulaguri, închisori, colonii de exterminare… Jilava, Pitești, Sighișoara, Canalul… În afară de anchetele de zi și de noapte, foarte dure (femei spânzurate de păr, degete strivite în țâțâna ușii, șira spinării arsă cu țigara între vertebre, tălpile arse cu lampa de benzină), ca să smulgă mărturii, mai erau și bătăi și umilințe în celule, pe coridoare, peste tot. Oare ce plăcere simțeau acei temniceri care se distrau punând, de pildă, să meargă în patru labe și să lingă pe jos un savant ca Gheorghe Brătianu sau să-l pălmuiască pe un bătrân poet ca Vasile Militaru? Sau pe alți oameni de cultură, foști miniștri, parlamentari, universitari, medici, ofițeri, preoți, simpli țărani. Și cum priveau ei, acești torționari, în ochii părinților când se întorceau acasă, ce simțeau când își îmbrățișau soțiile, își desmierdau copiii, se așezau cu ei la masă? Și de venim în actualitate: comandouri, atacuri surpriză, teroriști, kamikaze, ostatici. Deturnări, răpiri, sechestrări, incendii, asedii, ambuscade, asasinate, bombe, explozii… Irak, Afganistan, Siria, Malaezia, Rusia, turnurile gemene, masacrul din Boston…
Omul fiară, printre noi! În toate timpurile! În tot locul! Bestia stă la pândă!
Ce-i de făcut? Se gândesc proiecte: politice, sociale, militare, educative, religioase, economice. Deocamdată nicio garanție! Numai speranțe, îndoieli și eroziunea libertăților… Va veni și vremea aceea fără bestii în noi, între noi?
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii