# Paraclisul care a stârnit mânia foştilor deţinuţi politici # # Patronul de la Argecom a distrus fosta Cameră 4 Spital, un simbol al aberantului fenomen de reeducare prin tortură, transformând-o în loc de rugăciune și slujbe pentru memoria fiului său, care s-a spânzurat în urmă cu trei ani. Cu o lună în urmă, Jurnalul de Argeş a relatat într-un material care viza fosta pușcărie de la Piteşti despre un fenomen care, la vremea respectivă, ne-a contrariat foarte tare. Este vorba de transformarea în paraclis a Camerei 4 – Spital, încăpere care găzduise cu zeci de ani în urmă infirmeria unde erau aduși și în care își găseau sfârșitul deținuții politici torturați în cadrul celebrului program de reeducare devenit cunoscut în toată lumea sub numele de „Experimentul Pitești”. Prin urmare, am încercat să aflăm motivul pentru care controversatul magnat argeșean al construcțiilor, Gigi Axinte de la Argecom, a transformat un spaţiu dintr-o clădire monument istoric în biserică privată, unde aprinde lumânări și merge să se roage atunci când poftește.
Clădirea pușcăriei, trecută pe o fundație condusă de fiica familiei Axinte
În încercarea noastră de a afla detalii despre Camera 4 – Spital şi despre cum a fost ea preschimbată din infirmerie a închisorii în loc destinat rugăciunilor, l-am contactat pe preşedintele fundaţiei Memoria, Ilie Popa. „Ultima dată am văzut Camera 4 – Spital în anul 2009, pe 5 decembrie, când s-au împlinit 60 de ani de la declanșarea „Experimentului Piteşti”. Atunci arăta exact aşa cum o ştiam noi. De atunci n-am mai intrat în acea cameră și nu am cunoștință dacă a fost transformată în paraclis“, ne-a mărturisit preşedintele Fundaţiei „Memoria“, care a adăugat: „S-au făcut demersuri pentru a se trece clădirea închisorii în domeniul public, ca ea să devină un muzeu al oraşului Piteşti. Însă aceste încercări au eşuat şi clădirea a rămas în continuare la Argecom. Îmi amintesc că a fost vorba de sume foarte mari cerute de proprietar, de domnul Axinte. Între timp, am aflat că domnul Axinte a înființat o fundație condusă de fiica sa, denumită „Sfinții închisorilor”, și a trecut clădirea pe ea”.
Totuși, preşedintele Fundaţiei „Memoria” şi-a amintit și un episod de dată recentă, consumat chiar în luna septembrie a.c, după cea de-a XII-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”. După simpozionul respectiv, domnia sa a avut parte de o discuţie telefonică aprinsă cu soţia afaceristului Gigi Axinte. Doamna Axinte era foarte supărată fiindcă vicepreşedintele Fundaţiei „Memoria“, Aristide Ionescu, vorbise în termeni duri la adresa familiei Axinte și l-a informat pe dl. Ilie Popa, în calitate de președinte, că niciunui deținut politic nu i se va mai permite accesul în clădirea fostei pușcării, devenită acum proprietate privată. Chiar ziarul nostru preluase şi publicase declaraţiile făcute de dl Aristide Ionescu, unul dintre puținii supraviețuitorii ai Experimentului Pitești, pe data de 28 septembrie a.c. În timpul vizitei efectuate în închisoarea unde şi-a ispăşit o parte din pedeapsă, fostul deţinut politic a criticat cu asprime acţiunea de distrugere a familiei Axinte prin transformare a Camerei 4 – Spital în paraclis. „În Camera 4 – Spital au murit 50 de deţinuţi. Această cameră era cea mai mare încăpere din închisoare. Şi deşi e declarat muzeu de interes naţional, proprietarul, omul de afaceri Gheorghe Axinte, a transformat-o în paraclis şi ţine aici slujbă cu un preot. Aici erau turnătorii şi torţionarii. Tocmai această cameră au transformat-o. De ce? Ca să nu cunoască generaţiile următoare ceea ce s-a întâmplat aici!”, le spunea Aristide Ionescu, pe 28 octombrie, în celebra Cameră 4 – Spital, participanţilor la simpozion.
„Mi-am cerut scuze în numele dlui Ionescu, care are peste 90 de ani, pentru vorbele rostite de acesta, dar dna Axinte mi-a spus că nu ne va mai permite accesul în incinta închisorii”, şi-a mai amintit Ilie Popa, suspect de grijuliu în raport cu orgoliul familiei Axinte.
Tot de la preşedintele Fundaţiei Memoria am mai aflat că închisoarea din Piteşti sau, mai bine zis, ceea ce a mai rămas din clădirea ei de-a lungul timpului, este monument istoric încadrat în categoria A, încă din anul 2009. „Vechea închisoare de la Piteşti a fost declarată monument istoric datorită documentaţiei cu care a contribuit fundaţia „Memoria“, în baza unui dosar întocmit de fundaţia noastră şi Direcţia Judeţeană de Cultură. Proprietarii nu au dreptul să surpe clădirea şi nici să îi schimbe exteriorul. În interior, însă, pot să o schimbe cum vor“, ne-a mai spus preşedintele Fundaţiei „Memoria“, încercând să ne convingă că paraclisul amenajat de afaceristul Gigi Axinte nu e un lucru ieşit din tiparele legii.
Preşedintele Fundaţiei Memoria, Ilie Popa: „Dl Axinte mi-a spus că a construit paraclisul în memoria fiului său decedat”
„Camera 4 – Spital este o cameră celebră pentru că acolo au murit cei mai mulţi deţinuţi. În acea cameră era infirmeria închisorii. Acolo erau duşi cei care mai aveau puţin de trăit sau cei care nu mai aveau deloc de trăit. Acolo a început, pe 6 decembrie 1949, Experimentul Piteşti.“, ne-a mai pus Ilie Popa, adăugând că motivul real pentru care omul de afaceri Gigi Axinte a construit acel loc destinat rugăciunii şi pomenirii celor trecuţi în nefiinţă a fost decesul fiului său, care s-a spânzurat. „Gigi Axinte a făcut paraclisul în Camera 4 – Spital şi pentru că i-a murit fiul. Mi-a spus chiar că urmăreşte să plece de acolo, fiindcă acea clădire este blestemată şi că îi merge rău în afaceri“, şi-a încheiat Ilie Popa istorisirea, dându-i pe final şi o oarecare notă de producţie horror.
Afaceristul Gigi Axinte: „Clădirea fostei închisori nu îmi mai aparţine“
L-am contactat şi pe omul de afaceri Gigi Axinte, „constructorul“ paraclisului din celebra Cameră 4 – Spital, pentru a ne confirma sau a ne infirma explicaţia oferită de preşedintele Fundaţiei „Memoria“. Convorbirea telefonică purtată cu domnia sa a fost însă dezamăgitoare. Pe lângă „amabilitatea“ de a ne informa că se află la o slujbă religioasă şi că îl deranjăm, patronul de la Argecom nu a dorit să ne ofere o explicaţie clară a construirii paraclisului. „Clădirea fostei închisori nu îmi mai aparţine mie. Este a unei fundaţii. Întrebaţi fundaţia respectivă de ce a transformat Camera 4 – Spital în paraclis.“, ne-a comunicat Gigi Axinte. Insistând asupra unor detalii legate de preşedintele fundaţiei „Sfinţii Închisorilor“ – despre care ştiam deja că este fiica domniei sale – afaceristul Gigi Axinte ne-a dat un răspuns la care nu ne-am aşteptat deloc: „Nu ştiu cine este preşedintele fundaţiei respective“.
Am încercat să obţinem şi o poziţie oficială din partea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului vizavi de acest caz de construire a unui lăcaş de cult pe proprietatea unei firme private. Secretarul eparhial, părintele Ovidiu Vlăsceanu, ne-a spus: „O persoană fizică nu poate amenaja un paraclis, fiindcă acesta presupune o catapeteasmă şi oficierea unei slujbe de către preoţi“. Întrebat dacă transformarea Camerei 4 – Spital în paraclis s-a făcut cu avizul Arhiepiscopiei, secretarul eparhial ne-a mărturisit: „Da. Construirea acelui paraclis în clădirea fostei închisori de la Piteşti s-a făcut cu aprobarea Arhiepiscopiei. Mi se pare chiar un lucru normal ca la închisoarea de la Piteşti să existe un paraclis, unde să se oficieze slujbe pentru sufletele deţinuţilor care au murit acolo“, a mai adăugat părintele Ovidiu Vlăsceanu, secretarul eparhial. Totuşi, rămâne un mister pretextul construirii paraclisului în fosta Cameră 4 – Spital a închisorii. A fost într-adevăr construit pentru pomenirea sufletelor deţinuţilor care şi-au găsit sfârşitul în acel loc sau a fost ridicat, aşa cum susţine preşedintele fundaţiei „Memoria“ că i-ar fi spus afaceristul Gigi Axinte, în memoria fiului acestuia, care s-a sinucis în urmă cu 3 ani? Dacă în prima situație demersul pare unul normal, în a doua el devine de neacceptat.
Fiul magnatului s-a spânzurat în urmă cu trei ani
Cu trei ani în urmă, familia Axinte a trecut prin momente de disperare şi suferinţă, după ce unicul fiu al omului de afaceri Gigi Axinte s-a sinucis. În octombrie 2009, Cornel Axinte, în vârstă de 22 de ani, a fost găsit fără suflare în sediul firmei Argecom din spatele Rectoratului Universităţii din Piteşti, unde magnatul avea un apartament situat la ultimul etaj. Tânărul se spânzurase cu un fular pe care l-a legat de scara interioară, făcându-l laţ. Nu a lăsat niciun bilet care să-i motiveze gestul, dar apropiaţii au susţinut la vremea respectivă că s-ar fi sinucis din cauza unei tinere de care s-ar fi despărţit şi care urma să se căsătorească şi să aibe un copil cu un alt bărbat.
Material realizat de Iustina HARCO-BURCEA
0 Comentarii