# Harta cu noul PIB al judeţului # Criza financiară și licitațiile puține îi fac să strângă rândurile pe operatorii din lucrările de investiții. Criza financiară, concretizată prin alocări bugetare tot mai șubrede în lucrările de investiții, i-a făcut pe constructorii argeșeni să abordeze tactici noi pentru a putea face față competiției tot mai acerbe din domeniu. Au apus demult vremurile când licitațiile atractive ca valoare „defilau” prin bugetele localităților mai mari sau mai mici, iar oamenii de afaceri consacrați ajunseseră să strâmbe din nas și din pix atunci când participările lor la diverse lucrări nu se concretizau cu un profit de minimum 100%. Cam din 2009 încoace, datele problemei s-au schimbat tot mai tare din cauza lipsei banilor, astfel că astăzi constructorii dau din colț în colț, trăgând tot mai rar lozurile câștigătoare. Practic, la licitațiile din ce în ce mai firave în valoare care se organizează prin județ și nu numai, fiecare își pune în funcțiune sau chiar în ficțiune toate antenele disponibile, spre a-și creea un avantaj în fața celorlalți competitori. S-a ajuns însă într-o situație atât de încordată, încât ofertele prezentate de unii, la disperare, nu se ridică nici măcar la jumătatea valorilor estimate inițial la licitații. Prețurile de dumping sunt astfel la ordinea zilei, punându-se în pericol nu doar profiturile, ci însăși integritatea obiectivelor executate, la parametrii de calitate ceruți în caietele de sarcini. Tot acest cerc vicios, în care investițiile sunt prea puține, iar concurența aspră scade valorile dramatic, i-a făcut pe unii dintre cei mai cunoscuți constructori din Argeș să se alieze într-un soi de carteluri, pentru a-și spori astfel șansele la licitațiile mai bănoase. Așa au luat naștere o serie de asocieri interesante, unele de-a dreptul ciudate la prima vedere, pentru că au în componență personaje care altădată și-ar fi spart capetele cu excavatoarele, atât le era de mare dragostea. Bătălia pentru bani și lucrări le-a domolit însă elanul războinic, iar acum au început să prindă contur în județ câteva grupări ale magnaților din construcții care, fie în asociere directă, fie cu oferte separate, dar deștepte și legate prin fire invizibile la licitații, acționează concertat pentru a putea obține cele mai mari și mai bine plătite lucrări. Și am deslușit deja o parte dintre aceste grupări, fără a avea însă pretenția că sunt toate.
Gruparea Comesad – Zeus – Valah Construct – Star Trading Impex
Printre cele mai puternice și bogate grupări care operează la licitațiile zdravene este cea compusă din firmele Comesad, condusă de frații Virgil și Sorin Dumitru, Zeus, condusă de Grigore Dobre, Valah Construct, condusă de Cătălin Nicolau alături de Mircea Șerban și Star Trading Impex, condusă de Victor Bobi Marinescu. Cu excepția celor de la Valah Construct, care au intrat pe piața construcțiilor la o dată ceva mai recentă, dar cu un elan foarte puternic, toți ceilalți sunt constructori cu ștate foarte vechi în județ și un palmares pe măsură. Dovadă că au obținut în ultima perioadă lucrări dintre cele mai mari ca valoare și complexitate, vorbind aici de construcții sau modernizări de drumuri și poduri, construcții civile și industriale, obiective cuprinse în proiecte cu finanțare externă sau alte asemenea investiții mari, pe care orice patron și le-ar dori în portofoliul de execuție. Colaborarea dintre cei patru grei din construcțiile argeșene este fie directă, adică prin asocieri făcute la licitațiile mari, menite să le facă ofertele cât mai performante, fie indirectă, adică prin oferte separate, făcute însă astfel încât șansele să sporească prin felul în care acestea sunt construite. Procedeele sunt foarte complexe în astfel de operațiuni, când trebuie uneori să tragi din mai multe direcții asupra aceleiași ținte, ca să domini concurența și să mărești șansele unei lovituri de succes. Unul trage mai sus cu oferta, altul mai jos, altul pe la mijloc, iar astfel crește probabilitatea extragerii lozului câștigător. Apoi, cine câștigă are grijă să fie bine și cu ceilalți. Mai o subantrepriză, mai o închiriere de utilaje, mai o aprovizionare cu materiale… În fine, se găsesc soluții destule, lucrări bune să fie. Se acționează deci grupat, isteț, puternic și la obiect. O astfel de manieră de lucru nu poate fi condamnată, ba dimpotrivă, trebuie admirată, ca dovadă că unii au realizat rapid că o conlucrare poate fi mai avantajoasă ca o dezbinare. Lupta de pe piață a devenit tot mai dură, iar dacă încerci să tragi spuza de unul singur doar pe turta ta, vei fi depășit cu siguranță de cei mai puternici și pici direct în cap. Cum au făcut-o deja atâția alții care, fie din lăcomie, fie din nepricepere, s-au dat zmei pe piață când banii se câștigau ușor. Iar acum, când s-a strâns lațul tot mai tare, au picat pe brânci, sufocați de datorii, insolvențe, falimente și cu zestrea goală de lucrări.
Gruparea Concordia-Silva Grup-Argecom
O altă grupare care a început să se închege la o dată mai recentă este cea compusă din trioul Concordia Con Strade, condusă de deputatul Cătălin Rădulescu, Silva Grup, condusă de Nicolae Ivănescu și Argecom, condusă de Gheorghe Axinte. Rădulescu și Ivănescu au mai lucrat împreună și cu alte ocazii, dar ceea ce surprinde cu adevărat este afilierea Argecom la grupare, câtă vreme sunt de notorietate relațiile ca între Israel și Palestina dintre Ivănescu și Axinte. Cei doi și-au tras-o constant, pe unde s-au prins, fiind astăzi la un pas să se prăbușească amândoi pe ringul afacerilor, cu Axinte în insolvență la Argecom, iar Ivănescu tot mai sufocat de harababura de la hotelul Muntenia, care i-a cam lăsat conturile pe uscat. Probabil că exact această situație disperată i-a adus pe cei doi în situația de a-și piti cuțitele și basculantele la spate și a încerca să conlucreze, realizând că un război păgubos și de durată este letal, de preferat fiind deci o pace, chiar formală fiind aceasta. Cheia acestei asocieri stranii poate sta însă în cel de-al treilea partener, Cătălin Rădulescu de la Concordia Con Strade. Autorul unei dezvoltări timide la început, ba chiar plină de poticneli, el a fost însă beneficiarul unor relații de top în sferele înalte ale puterii, atât cea trecută, cât și cea actuală, fapt care i-a grăbit ascensiunea. De pildă, cu Besciu și Vulpescu, băieții de la Golden Blitz și Euroconstruct Trading, doi dintre cei mai mari regi ai asfaltului, cu intrări late ca autostrada pe la Compania de Drumuri Naționale și Autostrăzi (CNADNR). Acolo unde, după cum bine se știe, a operat cu mult succes și Axinte, ba chiar cu unele asocieri făcute cu aceiași Besciu și Vulpescu. Și Rădulescu și-a făcut porți largi pe la CNADNR, iar astăzi, de când este deputat, are propriile lui poteci de influență la vârful puterii, unde se găsește un Liviu Dragnea, de pildă, ori alte personaje care dau aprobare pentru ora exactă în actuala guvernare. Punând cap la cap toate aceste combinații relaționale, cercul vine de se leagă în cooperarea dintre cei trei constructori atât de diferiți la prima vedere, dar foarte dornici să depășească orice animozitate, dacă scopul final se va traduce în obținerea de investiții mari, în special în modernizarea de drumuri, deși nu s-ar refuza, desigur, nici ceva „mărunțiș” de pe la primării, ori consiliile județene.
Gruparea General Trust-Straco Grup
Cătălin Spătaru de la General Trust este unul din magnații argeșeni ai construcțiilor care a fost în genere destul de reticent în asocierile făcute cu alții. Conștient și de puterea sa, el a preferat să evolueze solitar la licitații, construindu-și la firmă o echipă valoroasă, prin care a reușit să obțină contracte dintre cele mai bune. Problemele avute însă în ultima vreme, nu doar cu criza, ci și cu dosarele, l-au făcut să lase un pic garda mai jos și să-și caute, la rândul său, parteneri cu care să-și sporească șansele la lucrările bune. Poate mai devreme ca alții, care încep să înțeleagă și ei treptat același adevăr, Spătaru a conștientizat că dezbinarea și lupta sălbatică dintre firmele autohtone de profil slăbește întregul mediu de construcții din Argeș. Care devine astfel vulnerabil și expus presiunilor venite de la marii magnați din țară, care au Argeșul ca țintă de dominare. Când toți se ceartă, normal că se face loc pentru altul mai tare, care să ia tot caimacul. Din fericire, tot mai mulți și-au dat seama de acest pericol care îi paște, iar tocmai pentru asta încep să se definească și aceste grupări de influență de care vorbim. În ce-l privește pe patronul de la General Trust, el s-a apropiat din prima de unul din coloșii construcțiilor, dorind să fie cu un pas înaintea altora. Este vorba de asocierea făcută cu Straco Grup, condus de frații Alexandru și Traian Horpos, o firmă care se lasă greu în orice competiție pentru marile lucrări. Mutare inspirată pentru Spătaru și General Trust, dovadă fiind și contractul de peste 10 milioane euro obținut în asociere cu Straco pentru întreținerea curentă a drumurilor de pe raza regionalei București a CNADNR, în perioada 2012-2014. Și n-ar fi deloc exclus ca din această colaborare să rezulte și alte contracte avantajoase, mai ales că, să nu uităm, Straco și-a făcut deja o „amenajare de șantier” foarte serioasă în Argeș, prin modernizarea vestitului tronson de drum până la uzina Dacia. Și, mai mult ca sigur, au început să-i placă drumurile de pe la noi.
Gruparea Coniz Romarg-Argif
O altă grupare interesantă din lumea construcțiilor este cea formată din Coniz Romarg, condusă de Gheorghe Griguță și Argif, condusă de Veron Ionescu. La care se adaugă, uneori și Cornea Ind Construct, condusă de Ion Cornea. Nu doar patroni iscusiți, ci și prieteni vechi, ei reprezintă pentru oricine, mai ales dacă merg împreună la licitații, niște concurenți redutabili, care își construiesc foarte riguros ofertele, lucrează serios și astfel își creează un front de lucru de calibru important. În special Gheorghe Griguță și Veron Ionescu sunt foarte bine închegați în ceea ce fac, luând fața celorlalți din Argeș în materie de construcții și amenajări hidrografice, drumuri forestiere, amenajări silvice sau îmbunătățiri funciare. Deși, cum este cazul Coniz Romarg, au existat succese și în proiectele pe măsura 3.2.2., ori în drumurile agricole, cu finanțare europeană. Spre deosebire de ceilalți, cărora le cam place să „pască” milioane doar pe lângă casa omului, adică din Argeș, ori județele mai apropiate, cei doi nu ezită să bată drumuri din cele mai lungi pe la licitații, prin Moldova sau Ardeal, împreună sau poziționați foarte bine separat, astfel încât lucrările obținute sunt nu numai pe măsura consumului de benzină.
Gruparea Ştefan Lăzăroiu
Deși are o poftă nebună să se asocieze cu cineva în vederea săvârșirii de lucrări grase, Ștefan Lăzăroiu de la TCC Ind Argeș încă se mai află în faza de căutări. Inclusiv cu lumânarea, că s-a scumpit curentul. Nu se află doar în căutare de eventuali parteneri cu care să colaboreze la licitațiile mai importante, ci și în căutarea timpului, dar mai ales a banilor pierduți în vremea când a dat buzna în politică, la PDL, visându-se deputat. Tot ce-a agonisit înainte de asta, pe vremea când TCC Ind era sperietoarea licitațiilor de-a lungul și de-a latul Argeșului, s-a dus pe apa sâmbetei doar în cei 2-3 ani când lui Fănică i-a trebuit tichie de politician. Ceva de genul munca mea de-un an și-o vară se duse dracu-ntr-o seară. Totuși, sunt unele voci, scrise chiar, care susțin că Lăzăroiu nu și-a proclamat chiar roiu’ din lucrările de licitații. Ba dimpotrivă, este participant constant pe la licitațiile câștigate de alții, dar, ca fiecare om care are planuri foarte bune să dea greș, cică a luat mai nou chiar drumul licitațiilor mai îndepărtate. Se laudă prin târg că, deși în Argeș a-nțărcat bălaia, vrea să intre pe felie tot cu vreun greucean de pe la București, de la care să primească un pic de adeziv la lucrări. Cine-o fi, rămâne de văzut, deși unii zic că ar fi cam „Pirpiliu”. Până una alta, după cum vom vedea mai jos, dacă tot nu se mai ține cu punga aproape de robinetul cu milioane din construcții, Fănică Lăzăroiu a început să se dezvolte în direcții parcă mai apropiate de potențialul său artistic. În agricultură, de pildă, o ocupație mult mai pașnică și hrănitoare decât primejdioasele licitații de drumuri și construcții industriale.
Asfaltatorii de la „Viaţa Satului”. Magnaţii din construcţii intră tot mai tare şi în afacerile agricole
Poate n-o să credeți, dar asfaltul și construcțiile se pot îmbina de minune cu agricultura, zootehnia sau vânătoarea. Dovadă că dintre toți magnații enumerați mai sus sunt câțiva care rivalizează cu cei mai tari fermieri. Motivațiile sunt diverse. Fie din pasiune, având ca hobby colecționarea de terenuri agricole și păduri, fie ca să aibă un loc de refugiu în caz că li se surpă firmele de construcții, ei și-au clădit în paralel și imperii agro-zootehnice, în care fac adevărate performanțe de profil. Fiind vorba totuși de niște oameni foarte bine orientați, adevărata miză ar putea fi însă o anticipare a dezvoltării tot mai pronunțate în această direcție, cu posibilitatea accesării de fonduri europene consistente, iar unde e vorba de bani, și încă mulți, de ce să-ți ții plasa doar la coada de la licitații, când poți obține bani frumoși și la aer curat, în agricultură? Ia să facem deci o mică-mare evaluare, să vedeți ce frumos arată magnații din construcții și la „Viața satului”. Sau la coada sapei.
Cătălin Spătaru, fermier de top și colecționar de fonduri de vânătoare
Cel mai bine pare că s-a mișcat în sfera agro-zootehnică, ba chiar și cinegetică, patronul de la General Trust, Cătălin Spătaru. Care și-a făcut în zona Mălureni o fermă ca-n Dallas, cu reședință și acareturi cât cuprinde, plus o populare adecvată cu bivolițe, vaci, porci, găini și tot ce-i mai trebuie omului prin gospodărie. De fapt, mai bine spus, ce-i trebuie la hotelul-restaurant Celly din Pitești, a cărui aprovizionare cu produse din carne este astfel rezolvată. Dar Spătaru și-a dezvoltat afacerile și mai mult în această direcție, împreună cu bunul său prieten și partener de afaceri Petre Vișan de la Ateea Forest. Cei doi controlează circa 1.500 ha de teren agricol în Dolj, pe care cultivă cereale, în special grâu și porumb. Însă adevăratele “perle ale coroanei” sunt fondurile de vânătoare pe care Spătaru și Vișan le administrează la Mălureni, Dâmbovicioara, Dolj și Olt, acolo unde atracțiile pentru vânători sunt dintre cele bune. În Olt, de pildă, fondul de vânătoare este înțesat de mistreți și căpriori, bașca vânatul mai mic, dar cuprinde și una din fostele cabane de vânătoare ale lui Ceaușescu, amenajată în condiții impecabile.
Bobi Marinescu și-a clădit un imperiu agro-zootehnic la Stolnici
Și patronul de la Star Trading Invest, Victor Bobi Marinescu, este într-o continuă și rapidă dezvoltare în această direcție. Cel puțin la Stolnici, acolo unde a pus și bazele renumitei ferme de lapte Vlășcuța, domeniile sale sunt uriașe. Pe fosta moșie a lui Constantin Bălăceanu Stolnici, el are circa 750 ha de pădure împrejmuită, din care circa 400 ha sunt luate în arendă, iar restul sunt proprietate personală. Împrejmuirea are rostul transformării întregii suprafețe într-o crescătorie de mistreți, cu posibilitate, evident, și pentru vânătoare. Bobi Marinescu și-a structurat acest business cu multă atenție, dorind să-l dezvolte legat, adică fructificând oportunitățile în serie. Astfel, pentru pădurea cu mistreți care va fi frecventabilă de vânători mulți și „bănoși”, Marinescu a reușit accesarea pe fonduri europene a construcției la fosta fazanerie din Stolnici a unui complex hotelier de proporții, care să se învârtă nu numai după soare, ci poate chiar și după lună ca dotări. Și, ca să întregim peisajul, tot Bobi Marinescu mai are la Stolnici o fermă de vaci de rasă, mai ales pentru carne, dar și pentru lapte, ridicată din fonduri europene, plus nu mai puțin de 1.500 ha de terenuri agricole, pe care cultivă în special cereale. Să mai ziceți că se pricepe doar la construcții…
Dobre de la Zeus cultivă cereale la ranch-ul său din Șerbănești
Un agricultor de mare perspectivă se dovedește a fi și patronul de la Zeus, Grigore Dobre. El și-a ridicat în zona Șerbănești Olt un ranch dichisit cu toate cele, plus un conac la standarde medievale, adică de dimensiuni boierești, dar utilat cu tot ce dorești. Are concesionate în zonă circa 1.000 ha de teren agricol, din care 300 ha în proprietate personală, pe care cultivă în special grâu, porumb și floarea soarelui. Cum era și firesc, la toate astea se adaugă și o fermă de animale, ca să se închidă cercul într-un mod cât mai eficient.
Meniul lui „Nenea” Ivănescu: agricultură, păduri și fonduri de vânătoare
Foarte dezvoltat pe tărâm agricol și silvic este și patronul de la Silva Grup, Nicolae Ivănescu. Deși încurcăturile financiare din ultima vreme i-au luat mult din elan, el continuă să fie în top prin suprafețele administrate. Ale căror dimensiuni probabil că nu le știe nici dânsul cu exactitate. Are vreo 1500 ha teren în arendă la asociații agricole, plus suprafețe consistente de pădure, pe care le exploatează, în special în nordul județului. De asemenea, este și posesorul unora dintre cele mai bogate și pitorești fonduri de vânătoare din Argeș, cel mai important fiind cel de la Brăduleț, unde urșii sunt de bază, bașca cerbii, mistreții și celelalte sălbăticiuni mai mici, dar și la Buzoiești și în zona Izvoru-Ungheni.
Fănică Lăzăroiu cultivă cereale, legume, fructe și curcani
În fine, la capitolul agricol pare că evoluează cu mai mult talent decât în construcții și patronul de la TCC Ind, Ștefan Lăzăroiu. Care chiar pare că și-a greșit cariera, dând-o înainte cu licitațiile, când ar fi putut fi un agricultor sadea. Și fără bidinea. El s-a concentrat în această direcție în localitatea sa de baștină, Mălureniul, acolo unde are și ce vrei, și ce nu vrei. Pe circa 350 ha de teren agricol pe care le are, cultivă grâu, porumb, ba chiar și curcani. Pardon, cartofi, ba cică i-ar ieși și pasiențele în acest domeniu, mai ales cum s-a întâmplat recent, când i-a cam degerat producția, pentru că n-a fost grijuliu s-o împrejmuiască cu termopane. Dar n-am glumit nici cu curcanii, pentru care Fănică, în lipsă de alte lucrări, a comis o fermă, în care își găsesc locul, desigur, și alte orătănii. Se mai ocupă fostul deputat reformat și cu legumicultura, ba chiar și cu pomicultura și, ca să aibă unde adăposti recoltele, și-a amenajat, probabil că nu din cartoane, și un depozit de legume-fructe. Sperând că nu se dărâmă când intră cu limuzina pe poartă, din cauza vibrațiilor.
Material realizat de Mihai BĂDESCU
0 Comentarii