Lumânarea se aprinde pentru cei ce văd, nu pentru orbi. Responsabilizarea Justiţiei – o necesitate socială!

de | 25.05.2022 14:15 | Actualitate, Home, Opinii, Politica si Administratie

Cu puțin timp în urmă, un polițist argeșean a fost condamnat, definitiv, de Curtea de Apel Pitești la trei ani cu suspendare, pentru fapte de încălcare a legii. Pentru aceleași fapte, Tribunalul Argeș îl condamnase pe respectivul polițist, în etapa anterioară a judecării cauzei, la patru ani și două luni cu executare. În plus, nota bene, ambele sentințe judecătorești, deși diametral opuse ca esență, au fost „impecabil” argumentate din punct de vedere juridic. Singurul defect major al celor două sentințe judecătorești a fost existența lor în același dosar. Ca în gluma cu judecătorul turc din vremea sultanilor care a dat dreptate ambelor părți care se judecau, iar la observația grefierului „Cadiule, nu se poate ca ambele părți să aibă dreptate”, cadiul a răspuns „Și tu ai dreptate”.

După părerea mea, în dosarul polițistului argeșean s-a greșit evident, cel puțin unul dintre cele două completuri de judecată a dovedit „rea credință sau gravă neglijență”, după cum zice legea de funcționare a magistraților. Sau poate judecătorii respectivi au comis chiar abuz în serviciu, în cazul în care șpaga s-a dat cu întârziere sau a fost prea mică, sau intermediarul lacom a oprit prea mult. Pentru opinia publică, în dosarul polițistului argeșean nici nu mai contează fapta acestuia, pentru că sar în ochi faptele judecătorilor.

Cazuri asemănătoare mai sunt o mulțime în jurisprudența românească. Iar dublarea pedepsei în cazul doctorului Sorin Oprescu, nelegalitatea procedurală a condamnărilor în cazul Elenei Udrea și Alinei Bica, ciudățeniile juridice din cazurile lui Adrian Năstase și ale lui Traian Băsescu, plus ale familiei acestuia (…Știe, mă!), sunt câteva exemple din noianul de aberații care se întâmplă în justiția românească. Ca să nu mai vorbim de cazul „monstrului” din Caracal, după cum a fost botezat de opinia publică, din care s-a învățat fix nimic.

Citește și Judecătoarea Ungureanu, fiica fostului senator și prefect de Argeș, Constantin Tămagă, promovată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Iar justiția românească trăiește trăgând să moară, nu de azi-de ieri, ci din prima secundă a revoluției din decembrie. Îmi amintesc că, pe 1 februarie 1990, eram în portul Las Palmas, o zonă cu taxe foarte mici, unde marinarii români de pe navele de pescuit oceanic, care circulau cu avionul, făceau întotdeauna escală pentru cumpărături, înainte de întoarcerea acasă. Tocmai ce fusese condamnat la cinci ani de închisoare Nicușor Ceaușescu, după ce cu o săptămână înainte fusese condamnat la douăzeci și cinci de ani. Opinia publică din lumea largă tocmai începuse să se lămurească în privința minciunii botezate propagandistic „revoluție”, așa că l-am înțeles pe vânzătorul de blugi și cafea, cetățean spaniol, care a zis că oamenii din țara în care se întâmplă așa ceva trebuie înlocuiți cu oameni cum sunt în țările normale.

Iar, culmea, primul segment al societății românești care a beneficiat de majorarea salariilor a fost magistratura. Sub motivarea falsă și, în consecință, nocivă a micșorării corupției din cea mai importantă zonă socială, nu s-a realizat decât creșterea proporțională a șpăgii, a prețului cumpărării actului de justiție. Absolut firesc, pentru că nu prin creșterea veniturilor corupților se vindecă pecinginea corupției. Creșterea salariului magistraților a fost ca o lumânare aprinsă pentru orbi.

Citește și Repararea sistemelor de justiţie şi pensii, „stricate” de Dragnea, sau lipsa curajului de a fi inconştient

În spatele oglinzilor însă, s-a realizat ceea ce s-a vrut a se realiza concret, adică subordonarea celor ce înfăptuiesc actul de justiție, subordonarea justiției. Efectul secundar, creșterea șpăgii adică, nici nu conta, că nu întâmplător lipsea și lipsește și acum organul social destinat însănătoșirii sistemului de justiție, care este doar responsabilizarea magistratului. Acesta este singurul mijloc prin care magistratul român s-ar elibera de sub căpăstrul obligatoriu, purtat în calitate de slugă la stăpân. I-a trebuit mult timp românului simplu să înțeleagă că independența justiției este dată strict de lungimea hățurilor.

P.S. În acest context, e mai limpede de ce, după procesul lui Ceaușescu, judecătorul a fost sinucis, iar avocatul a fost avansat la gradul de general.

Distribuie!

Articol scris de Cristian Vasile

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole

Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea avertizează…
Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea avertizează…

Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea avertizează că la această oră este nevoie să folosim rațional rezervele de apă pentru toate folosințele. Administrația Bazinală de Apă Argeș- Vedea monitorizează permanent volumele din principalele lacuri de acumulare și...

Film în premieră la Cinematograful ”București”
Film în premieră la Cinematograful ”București”

Sâmbătă, 9 iulie 2022, ora 18:00, la Cinematograful de artă ”București” va fi proiectat, în premieră, filmul „Copilul teribil”, cu Oliver Masucci, Hary Prinz, Katja Riemann, Felix Hellmann și Anton Rattinger în rolurile principale, în regia lui Oskar Roehler. Filmul a...

Petre Daea va prelua Ministerul Agriculturii
Petre Daea va prelua Ministerul Agriculturii

Petre Daea va prelua Ministerul Agriculturii, în urma demisiei lui Adrian Chesnoiu. Conducerea PSD a votat, miercuri, în şedinţa Consiliului Politic Naţional, ca acesta să fie titularul de la Agricultură, au precizat din Partidul Social-Democrat, pentru news.ro. PSD...