Ludovic Balint s-a născut pe 2 februarie 1948 la Brașov și a debutat în lumea curselor auto pe 2 mai 1975, în rol de navigator la Raliul Tineretului de la Brașov. Navigator sau copilot, Petre Vezeanu este cel care orchestrează succesul echipajului în motorsport indiferent că vorbim despre rally-raid, off-road, raliu sau curse de regularitate. Ambii piloți au făcut parte din echipa Dacia, una din cele mai înalte năzuințe pe care le putea avea un pilot la vremea respectivă.

Ludovic Balint – șase titluri de Campion Național Absolut

1975 este anul în care Ludovic Balint își face debutul și în Campionatul Național de Raliuri, acolo unde obține titlul de Vicecampion Național la Clasa Dacia 1300, grupa 1. În anul următor, Loți avea să obțină primul titlu de Campion Național la Viteză pe Circuit, ispravă pe care avea să o repete în anii 1977 și 1978, ani în care obține titlul și în Campionatul Național de Viteză în Coastă. 1980 este anul în care pilotul își face transferul la echipa Dacia, una din cele mai înalte năzuințe pe care le putea avea un pilot la vremea aceea. Încet-încet vine specializarea pe domeniul raliurilor și, alături de Constantin Zărnescu, obține șase titluri de Campion Național Absolut de Raliuri în anii 1981, 1982, apoi în 1986 și 1987, urmând să revină în 1989 și 1991. Ultimul titlu de Campion Național de Raliuri avea să fie câștigat alături de Gabi Stroescu în anul 1993. În această perioadă a câștigat și patru titluri de campion național cu echipa Dacia. Ludovic Balint a fost desemnat de revista Auto Top în anul 1993 ca fiind cel mai bun automobilist al anilor 1978-1993, conform clasamentelor întocmite la acea vreme de Federația Română de Automobilism și Karting.

Ludovic Balint și-a pierdut viața într-un stupid accident de circulație

O altă distincție care a arătat importanța pe care Loți Balint a avut-o pentru automobilismul românesc a fost aceea de a-i fi fost conferit titlul de Maestru al Sportului în anul 1979, fiind de altfel declarat cel mai bun automobilist al României în anii 1984, 1987, 1989, 1991 și 1993. De departe, cea mai interesantă apreciere de care s-a bucurat Loți a fost aceea în care despre el se spunea ca era singurul pilot din lume care reușea să facă din Dacia o Lancia. Ludovic Balint și-a pierdut viața într-un stupid accident de circulație. Accidentul s-a petrecut în data de 1 februarie 1994, cu numai o zi înainte de a împlini vârsta de 46 de ani, Dumnezeu luând parcă hotărârea să îl ducă în cursa vieții lui după 150 de zile de comă profundă, în data de 22 iulie 1994. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care se pot spune despre Ludovic Balint, primul pilot care a dominat raliurile din țara noastră în anii ‘80 și care a fost socotit drept unul dintre cei mai buni (dacă nu cel mai bun) pilot român din istorie. Iată ce a spus pilotul Dan Nirișteanu despre Ludovic Balint: ”A fost literalmente omorât în 1991 de un inconştient din Moldova, de peste Prut, care – conducând o Lada cu volan pe dreapta – a intrat în depăşirea unei coloane auto militare şi a ciocnit frontal automobilul pe care îl conducea Loţi (n.a. – Ludovic Balint), care se deplasa spre Bucureşti. A stat în moarte clinică, conectat la aparate, mai mult timp, fără şanse de revenire”.

Palmares impresionant

Internaţional: Raliu: 1978 Raliul Gunaydin loc VII cls. General, 1980 Raliul Dunării-Dacia loc VII cls. general, loc IV – Cupa Păcii şi Prieteniei, 1981 Raliul HEBROS loc XII cls. general, loc II la clasa 1300, 1984 Raliul Nisipurile de Aur loc XV cls. general, loc IV grupa A, loc I clasa 1300, 1985 Raliul Portugaliei loc XIX cls. general, loc XI grupa A, loc II clasa 1300, 1985 Raliul Dunării-Dacia loc VII cls. general, loc I grupa A, loc I clasa 1300, 1987 Raliul Nisipurile de Aur loc XI cls. general, loc III clasa 1300, 1987 Raliul Dunării-Dacia loc I cls. general, fiind singurul sportiv român care se poate mândri cu asemenea performanţă. 1990- Raliul Gunaydin loc VIII cls. general, loc I clasa 1300, 1992- Raliul Nisipurile de Aur loc XV cls. general, loc VII clasa 1300.
Naţional: Raliu: 1981 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1981 Campion grupa V, cu Dacia Piteşti, 1982 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1982 Campion grupa C, cu Dacia Piteşti, 1986 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1986 Campion grupa C, cu Dacia Piteşti, 1987 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1987 Campion grupa C, cu Dacia Piteşti, 1989 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1989 Campion grupa C, cu Dacia Piteşti, 1991 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1991 Campion grupa C, cu Dacia Piteşti, 1993 Campion absolut, cu Dacia Piteşti, 1993 Campion grupa H, cu Dacia Piteşti. Viteză în coastă: 1977 Campion clasa V, cu Universitatea Braşov, 1978 Campion clasa V, cu Universitatea Braşov. Viteză pe circuit: 1976 Campion clasa V, cu Universitatea Braşov, 1977 Campion clasa V, cu Universitatea Braşov, 1978 Campion clasa V, cu Universitatea Braşov.

Petre Vezeanu, omul din spatele cortinei

În anii ’60, Petre Vezeanu ieșea la rampă. Petrică, cum îi spuneau apropiații, a fost unul dintre cei mai prolifici navigatori din istoria motorsportului românesc. A bifat o serie de participări în afară, dar a fost încununat cu lauri și pe plaiuri mioritice. Vezeanu și-a început cariera de navigator alături de Florin Popescu, un ”om calm” în ceea ce privește competițiile. Cei doi au devenit cunoscuți în cercurile vremurilor cu o poveste greu de digerat astăzi în lumea motorsportului. ”Vezi, Petrică, am impresia că avem o pană pe partea ta!”. Vezeanu coboară, se uită la roțile de pe partea lui, urcă la loc, își prinde centura, casca, apoi îi spune lui Florin. “Nu-i pe partea mea!”. A urmat perioada de ”ucenicie” alături de Marin Dumitrescu. Așa cum o spune și Nea Marin, debutul său alături de Vezeanu a avut loc în 1968 în Raliul României. Petrică era cunoscut pentru calmul de care dădea dovadă indiferent de situație, lucru de apreciat pentru un navigator. Dumitrescu și Vezeanu reușeșc să genereze acea legătură specială dintre pilot și navigator și la final se impun. Tot atunci s-a afirmat și Eugen Ionescu-Cristea, „șeful generației următoare”. Povestea este cu happy end pentru că echipajul Dumitrescu- Vezeanu câștigă Raliul României. Din 1970, Vezeanu devine navigatorul lui Eugen Ionescu-Cristea. Cei doi vor trece de greutățile din motorsport până în 1975, când Petrică se urcă pe scaunul din dreapta al mașinii pilotate de Ștefan Iancovici. Cu astfel de ași ai volanului în stânga și cu o măiestrie în calcul, Petre Vezeanu devine repede unul dintre cei mai de succes navigatori.
În cariera sa, Vezeanu cucerește 9 titluri de Campion Național de Raliuri: 1969, 1970, 1975, 1976 (2), 1977, 1979, 1980 (2). Dintre acestea, două titluri au fost de Campion Național Absolut. De asemenea, Vezeanu câștigă alte 5 titluri de Campion Național cu echipa Întreprinderii de Automobile Pitești. Cu un astfel de palmares și cu o atitudine demnă de un învingător, Petrică este numit în 1975 Maestru al Sportului și pus în funcția de antrenor al echipei naționale de raliuri între anii 1976 și 1980. Se stinge din viață în 1981, în Franța.

M.I.