Mai multe decenii, viața literară a Piteștiului a fost dominată, de departe, de poeta și romanciera Ludmila Ghițescu. Uitată, azi, de noile generații de creatori.
Ludmila Ghițescu (născută Florea) s-a născut la 1 decembrie 1918, la Volintiru, județul Cetatea Albă, Basarabia, și a decedat la 2 ianuarie 1991, la Pitești. A urmat Școala Normală „Domnița Anca” și doi ani Institutul „Maxim Gorki” din București.
A debutat în volum în anul 1941, cu volumul de versuri „A căzut o stea”, după ce se stabilise la București. Debutul ei absolut s-a petrecut în 1939, cu versuri și o prezentare elogioasă de Nicolae Iorga, în revista „Neamul Românesc”.
În 1944 se stabilește în Pitești, în urma căsătoriei, între două permisii, cu locotenentul de aviație Mihail Ghițescu, care urmase Școala de Aviație Halle din Germania, cel care era să prindă 100 de ani de viață mai recent.
În 1948, Ludmila Ghițescu, alături de soț, de Floru Mihăescu și Jean N. Voiculescu, înființează celebrul Cenaclu literar „Liviu Rebreanu” din Pitești, în cadrul căruia e aleasă, în mai multe rânduri, președintă. Cenaclul a reușit să adune pe scriitorii afirmați sau debutanți, mai ales că a fost sprijinit de Mihail Ghițescu, ajuns secretar de presă la Ministerul Artelor și Informațiilor (1949-1959).
Ludmila Ghițescu a mai publicat 11 volume de versuri la edituri de primă mână, printre care „Așteptare” (1945), „Fântâni interioare” (1975), „Vifor albastru” (1979), „Între două dimineți” (1981). Culmea, gloria literară a obținut-o ca romancieră, în 1984, cu romanul „Enigma unui ametist”.
În anii 1960-1970-1980, toți marii scriitori români, de la Nichita Stănescu la Marin Preda, când veneau să-și lanseze cărțile la Pitești erau găzduiți acasă la Ludmila și Mihail Ghițescu.
Citește și Septimiu Chelcea: Portret al artistului la tinereţe (47)
Citește și Gheorghe Smeoreanu: Portret al artistului la tinereţe (46)
0 Comentarii