Pretenție. Motive. Motivație. Lupta pentru libertate. Libertatea borfașilor. Hoților de buzunare din tramvaie, din automobile, din piețe, din stații. A șterpelitorilor de pe tarabe. A spărgătorilor de case, de buncăre, de capete, de bănci, de carduri, de biserici. A bătăușilor. A adulterilor. Asasinilor. Ca să se ajungă la corupți, la delapidatori, la mafioți.
Un motiv ar fi că nu mai sunt locuri în pușcării. Ajunge! Nu se poate călca în picioare la infinit demnitatea pușcăriașilor. Să-i înghesuim ca pe sardele în cutii de conserve. Să nu li se asigure spațiul regulamentar. Să mănânce la cazan. Chiar când nu sunt niște oarecare. Se pot întâlni chiar foști miniștri, foști parlamentari, foști demnitari, directori generali. Chiar când sunt prinși și aduși din alte țări și băgați la zdup.
E drept, există și excepții. Camere aranjate ca la hotel. Mâncare și băutură aduse de la restaurante. Țigări. Droguri. Televizoare. Telefoane mobile. Filme porno și horror. Vizite, pachete, legături interlope, conducerea clanurilor cu comenzi din celulă… Dar chiar dacă închisoarea ar fi un palat, tot n-ar fi mulțumiți un Cocoș, un Becali, un Bercea Mondialu. Și cum să nu fie așa când cu toții sunt curați și nevinovați? L-ai auzit pe vreunul să declare că este pătat măcar cât negrul sub unghie? Toți sunt numai și numai victime ale puterii politice. Arestați la comandă.
Până una alta, s-au apucat să scrie cărți. De înțelepciune pentru fii lor, precum voievodul Neagoe Basarab. Pentru educația întregului popor. Memorii, mărturisiri. Cărți și manuale de morală, de religie, de literatură. Nu lipsește mult să se înființeze cenacluri literare în închisori. Catedre universitare. Secții academice. Partide politice. Uniunea Scriitorilor din penitenciare.
Dar nu se pot aloca suplimentări de bani pentu rețeaua de penitenciare. Nu e de unde. Nici pentru construirea altora noi, nici pentru renovări, reamenajări, modernizări.
Un alt motiv pentru golirea pușcăriilor, cu și mai mare implicare, este imaginea pe care ne-am făcut-o în fața lumii. Până când să fim țara hoților? Țara corupților? Țara evaziunilor? Țara cu cei mai mulți delicvenți? Cu cei mai mulți evazioniști?
Hai să facem curățenie și la noi. Se poate. Închidem parchetele. Lichidăm procuraturile. Spulberăm justiția. După care lucrurile vor arăta foarte bine.
Încă un motiv este și mai credibil. Cel economic. De ce am construi închisori când nu avem autostrăzi? Când închidem sau nu deschidem spitale? Când se ruinează școli? Când nu avem destui bani pentru cercetări? Pentru medicamente? Pentru locuri de muncă? Pentru locuințele cu bulină roșie? Când e o problemă dacă mărim pensiile și salariile. Alocațiile pentru copii. Promisiunile electorale.
Puneți lacăte pe temnițele rămase goale. Trageți zăvoarele. Să cânte cucuvelele. Să zboare liliecii. Să latre câinii a pustiu…
Sloboziți deținuții. Au și ei dreptul la libertate. Borfașii, spărgătorii, tâlharii. Să se descurce și ei, care cum poate. Trăim în democrație…
Și nu uitați: marii afaceriști bănuiți, aduc venituri în tezaur. În buzunarele decidenților. În conturile lor bancare. În buzunare. În vile și castele. În automobile de lux. Mâinile se spală una pe alta. Și amândouă spala fața. Fețele celor de la putere…
S-a găsit soluția. De ultimă oră. Dacă n-a mers cu ordonanțele de urgență, dacă a fost retrasă, deocamdată, legea grațierii și amnistiei, dacă nici codurile juridice, oricât de permisibile, nu au ajuns prea departe, s-a recurs la lovitura bugetară. În programul de buget pentru anul viitor, s-au redus banii necesari pentru nevoile procuraturilor. Nu vor mai fi destui bani pentru cercetări. Pentru anchete. Pentru dosare. Pentru arestări. Pentru propunerile instanțelor juridice. Pot să doarmă liniștiți cei care au probleme. Pot să se întoarcă acasă, la familii și la afaceri, cei reținuți. Se poate așterne liniștea peste țară. Străinătatea, care stă cu ochii pe noi, poate să afle că ne așezăm în fruntea Europei pe această cale. Și nimeni nu va mai avea de ce să se teamă.
S-a mai încercat și altă dată. Chiar marele dictator, împușcatul, spunea într-un congres: „Mai puține închisori, mai multă educație!”
La începutul tranziției, s-au golit pușcăriile. Cu ce rezultate? Deținuții au ieșit specializați. Mai antrenați. Mai performanți. Mai multe infracțiuni. Atacuri la persoane, agresiuni verbale, vătămări corporale, vânzări de carne vie, narcotice… Și atacuri la adresa statului: contrabandă, evaziuni, afaceri dubioase.
Fără dube, fără automobile, fără cătușe, fără vânători de vinovați, dacă vor mai fi găsiți. Cei vizați vor trebui să fie duși unde se cuvine, în tramvaie, în autobuze, în trenuri, în metrouri.
Sau nu vor mai fi deloc. Poate că nici DNA-ul nu va mai exista. Se va comasa sau se va desființa. Ideea s-a și pus la dospit…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii