Casa memorială „Dinu Lipatti” de la Leordeni a ajuns în proprietatea Consiliului Județean Argeș după ce fratele genialului muzician, diplomatul Valentin Lipatti, a donat-o prietenului său Ion Iliescu, fostul președinte al României, iar acesta din urmă autorităților argeșene, pentru a intra în circuitul cultural.
Valentin Lipatti este mai puțin cunoscut în Argeș, cu excepția inițiaților, deși a fost de mii de ori la Ciolcești-Leordeni. Se știe despre el că a fost diplomat de carieră, ambasador, autor de beletristică sau traducător. Dar deloc că a condus operativ Serviciul „D” – Dezinformare al fostei Securități, că a fost un veritabil guru al spionilor români. Serviciul „D” avea rolul de a demoraliza ținta vizată, de a discredita autoritatea adversarului și, finalmente, de a neutraliza oponentul. Activitatea curentă a serviciului era supervizată zilnic de directorul adjunct al Serviciului, colonelul Valentin Leonte (numele de cod al lui Valentin Lipatti). Printre rânduri, Valentin Lipatti vorbește despre funcțiile sale militare, la persoana a III-a, în cartea sa de amintiri „Strada Povernei 23. Memorii”. Nu și despre „cazul Cioran”.
Pentru că, printre țintele sale, s-a aflat și Emil Cioran. Pe vremea când lectura unei cărți te putea conduce la pușcărie. Fin cunoscător al culturii franceze, în „Gazeta literară” din 28 martie 1957, Valentin Lipatti publică articolul „Un filozof al minciunii”, din care redăm pasaje semnificative.
„Cartea mi-a căzut în mâini acum câteva săptămâni, scrie (col.) Valentin Lipatti-Leonte (…) Un eseu filozofic datorit domnului Emil Cioran și intitulat Ispita de a exista. Nu e cazul să discut aici sistemul de gândire al domnului Cioran, filozof al disperării și al neantului, ucenic mistificator al nu mai puțin mistificatorului Martin Heidegger, pontiful existențialismului și onorabil nazist (…) E desigur un simplu accident, regretabil pentru români, că domnul Cioran s-a născut pe meleagurile unde odinioară au vegetat barbarii. Etica «selecționată» a domnului Cioran e o etică de apatrid, e etică de renegat, care-și vinde pe un pumn de șilingi frazele găunoase (…) Ce bine că domnul Cioran a devenit – pe socoteala lui – filozof parizian! Mai scrie, domnule Cioran, încă o ispită, și două, și trei. Dacă ți se plătește, e păcat să n-o faci. Spor la lucru! Noi ne vedem de treburile noastre de popor «inexistent», clădim o țară nouă, cu oameni noi, și-ți făgăduim că-ți vom traduce opera completă, ca să știe și generațiile viitoare cum arăta, pe la mijlocul veacului XX, un filozof al minciunii și al josniciei”.
Semnalul public fusese dat. Ținta – Cioran – putea fi anihilată. „Ispita de a exista”, adusă de la Paris de actrița Marieta Sadova și care circula clandestin, fapt aflat de Lipatti, a devenit curând capăt al acuzării pentru Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Constantin Noica, Barbu Slătineanu ș.a. Pentru ca dezinformarea să fie totală, se apelează la Lucian Blaga, care scrie, în 1959, articolul „Farsa originalității”, Cioran fiind văzut ca o… „maimuță” metafizică!!!
Ironia sorții face ca profeția lui Valentin Lipatti să se adeverească după 1990. Cioran a fost tradus integral, dar nimeni nu i-a luat în seamă ieșirile antiromânești, considerându-le drept figuri de stil…
Citește și Argeşeanul Amzăr, la taclale cu Heidegger
0 Comentarii