Leordenii au avut reprezentanţi de seamă în conducerea Revoluţiei române de la 1848. Cel mai important a fost, fără îndoială, Alexandru G. Golescu, iar Kretzuleştii vor juca roluri mai mici şi episodice. Fraţii Turnavitu, originari din Budişteni, care învăţaseră carte la Şcoala Slobodă Obştească a lui Constantin (Dinicu) Golescu, între anii 1826 şi 1830, sunt participanţi activi la Revoluţie.

Frații Turnavitu, originari din Budişteni au fost participanţi activi la Revoluţia din 1848

Prima ştire o avem de la Ştefan Turnavitu, care funcţiona în calitate de comisar de propagandă în Plasa Piteşti, după care va trece în Plasa Cotmeana. Într-o scrisoare expediată din Piteşti, la 14 august 1848, Ştefan Turnavitu solicită ministrului Trebilor din Lăuntru ca după terminarea misiunii să vină la Bucureşti. El repetă că unii preoţi şi chiar protopopii nu sunt „oamenii secolului”, Ghiţă este chiar reacţionar, chiar unii comisari de propagandă sunt reacţionari, ca Nanu, care după ce n-a făcut nimic, a demisionat. La 28 august 1848, comisarii extraordinari Ştefan Turnavitu, Ştefan Mihăianu şi Ioanne Puşcaşu, scriu ministrului Trebilor din Lăuntru că cetăţenii din Piteşti „murmură împotriva noilor foncţionari la tribunalul de aici, Paleologu, Vărzaru, şi cer depărtarea din funcţie a judecătorului Berindei şi numirea altora credincioşi Constituţiei”. Rezoluţia lui C. A. Rosetti, „să se pună la dosar, fiindcă nu este nici treaba lor, nici a acestui minister”, dar nici n-o trimite la Departamentul Justiţiei. Pe data de 28 august 1848, I. Hrisopol, administratorul judeţului Argeş, recomandă generalului Gheorghe Magheru pe Demostene Turnavitu, fratele administratorului de la Râmnicul Sărat şi al comisarului de propagandă din Piteşti, pentru a servi ca voluntar în tabăra sa. Scarlat Turnavitu, la 31 august 1848, trimite Ministerului Trebilor din Lăuntru o dare de seamă asupra cheltuielilor unor bani, care au fost restituiţi de Minister. Demn de reținut că subocârmuitorul Plăşii Podgoria a arestat, la 27 septembrie 1848, şi trimis la Departamentul din Lăuntru, pe fraţii Ştefan şi Demostene Turnavitu „care au fost organe ale Constituţiei, cel dintâi ca propagand şi cel de al 2-lea căpitan de volintiri, să nu turbure liniştea locuitorilor şi să aducă lucrul la cea dintâi rătăcire, car chiar în pază fiind n-au putut a-şi stăpâni cugetul, încât prin feluri de vorbe arată pipăit că sunt tot de acest duh”.

Activitatea revoluționară a revizorului de județe Nicolae Krețulescu

În calitate de revizor de judeţe, Nicolae Kretzulescu trimite, la 10 august 1848, Ministerului Trebilor din Lăuntru un raport asupra conflictului dintre Ghiţă Poenaru, subadministratorul plaiului Slănicul şi administratorul judeţului Buzău, şi constată că arestarea lui Poenaru a fost justificată, fiindcă a dat dovadă de lipsă de disciplină şi de supunere. Acelaşi Kreţulescu, în calitate de revizor a şase judeţe, raportează ministrului Trebilor din Lăuntru, la 21 august 1848, că în judeţul Prahova a rămas mulţumit de administraţie și că sătenii îşi fac datoriile către proprietari. Sosit la Bucureşti, după ce a inspectat judeţele Prahova, Dâmboviţa şi Muscel, Kreţulescu raportează ministrului Trebilor din Lăuntru că în fiecare oraş a adunat pe toţi orăşenii, explicându-le starea de dărăpănare în care fusese ţara şi „neapărata trebuinţă a revoluţiei”, datoriile fiecărui român pentru patrie şi nevoia „de a apăra aceste sfinte drepturi, cu orice mijloc”. Toţi locuitorii din Vălenii de Munte, Câmpina, Filipeşti, Târgovişte, Găieşti şi Câmpulung au arătat supunere faţă de „stăpânirea de astăzi şi voinţa de-a apăra… dreptatea şi libertatea”. Proprietarii care în unele localităţi au arătat nesupunere, s-au lămurit că proprietatea va fi apărată şi în viitor, dar o parte din pământ va fi dat sătenilor, prin răscumpărare.

Răscoala din anul 1907 de la Leordeni

Existenţa în Leordeni a mai multor familii boiereşti ar fi putut duce la izbucnirea răscoalei şi aici, lucru care a îngrijorat autorităţile de la Câmpulung. Anunţându-l că la ora 9 a plecat la Călineşti şi Leordeni, maiorul Cocăneanu, prefectul de Muscel, îi cerea ministrului de interne, la 13/23 martie 1907: „Rog trimiteţi de urgenţă un batalion, dacă se poate străin de localitate, deoarece se semnalează nelinişte şi la Leordeni, nu am decât 2 companii”. Mai informat sau mai dezinformat decât prefectul, Rizescu, procurorul Muscelului, trimitea ministrului justiţiei, tot la 13/23 martie 1907, o telegramă: „Fiind anunţaţi că în comunele Leordeni şi Florica s-a întins răscoala, astă noapte am plecat împreună cu dl prefect, dl comandant al Regimentului 30 Muscel şi 2 companii soldaţi în localitate”. Ajuns în zonă, prefectul Cocăneanu telegrafia ministrului de interne, la 15/28 martie 1907, că numai la Gorganu şi Călineşti au fost devastate „locuinţele arendaşilor de origină greci, Nicolae Armenopol şi Tache Papastopol din Gorganu şi o mică prăvălie de mărunţişuri a lui C. Atanasiu, asemenea grec” şi că „De la Gorgani şi Călineşti în sus spre Goleşti şi în jos spre Leordeni nu s-a întâmplat nimic”. Întrucât prin plecarea Batalionului 3 din Câmpulung, judeţul rămăsese fără trupe suficiente, acelaşi prefect cerea generalului Cica ca o companie din Batalionul vânători să rămână la Leordeni, iar celelalte să meargă la Câmpulung.

Tributul de sânge în războiul din 1916-1919 dat de locuitorii actualei comune Leordeni a fost foarte mare

La luptele de la Bratocea, din 1 octombrie 1916, au căzut pe câmpul de luptă şase ostaşi din Leordeni şi au fost răniţi şapte, iar la Mărăşti au fost patru răniţi. Se cunosc locurile unde şi-au dat viaţa pentru întregirea neamului mai mulți săteni din Leordeni printre care menționăm sergentul Călin Grigore, din Regimentul 30 Dorobanţi, la Pravăţ, la 23 octombrie 1916 sau Ristea Marin şi Paraschiv Gheorghe, Regimentul 70 Infanterie, la Pravăţ-Nămăeşti. În anii 1917 – 1918, se găseau sub arme 32 soldaţi din Ciulniţa, şapte caporali şi 25 soldaţi, 7 soldaţi din Leordeni. Cu ocazia inaugurării monumentului eroilor din Leordeni, la 6 septembrie 1925, colonelul Grecescu, fost comandant al Regimentului 30 Infanterie, a evocat faptele eroului învăţător Dumitru Mihalache. Pe monumentul din Budişteni sunt trecuţi eroii din 1916-1919, grupaţi pe ofiţeri, sergenţi, caporali, soldaţi. Îi menţionăm numai pe ofiţerii căzuţi în acest război: general Alexandru Băbeanu, căpitan Ion Petrescu (învăţător), locotenent Victor N. Rusescu şi sublocotenenţii Constantin St. Breazu, Ştefan T. Ghiţescu, Gh. I. Săndulescu. Pentru bravură şi vitejia arătate pe câmpul de luptă au fost decoraţi: 69 de soldaţi, caporali, brigadieri, sergenţi şi plutonieri din Ciulniţa-Eustatiade şi 71 din Leordeni. Cu „Bărbăţie şi Credinţă” au fost decoraţi un caporal şi doi sergenţi din Budişteni, un sergent şi un soldat din Ciulniţa, trei sergenţi şi doi caporali din Leordeni.
M.I.