Despărţirea brutală şi de lungă durată dintre bărbat şi femeie, provocată de război, a creat în toate timpurile mari probleme pentru ambii parteneri, rezolvate de fiecare după cum a putut.
Abstinenţa sexuală a ostaşilor, lipsa de comunicare cu femeia iubită, frustrările, gelozia au dat mari bătăi de cap comandanţilor militari. Marile armate ale Antichităţii şi ale Evului Mediu încercau să rezolve aceste probleme prin miile, poate chiar zecile de mii de vivandiere, a căror misiune de bază era de a mai domoli poftele ostaşilor luptători. Însă, cu cât armata era mai numeroasă şi cu cât campania militară se prelungea, cu atât problemele de logistică se măreau. Să nu uităm că o sută de mii de oameni mâncau o sută de mii de pâini pe zi, mai trebuiau şi ei să-şi schimbe hainele, cu alte cuvinte să li se asigure o igienă cel puţin suficientă pentru a se evita epidemii devastatoare. Era de muncă. Strategii precise de instrumentare a libidoului vizau să facă ordine şi promiteau, în ultimă instanţă, violuri în masă în caz de victorie.
A reconstitui viaţa amoroasă pe timp de război nu este un lucru uşor nici pentru un istoric cu experienţă. Pasiunile, despărţirile dureroase, infidelităţile, dramele provocate de acestea se regăsesc doar în uriaşa corespondenţă purtată de ostaşi cu cei de acasă. Deşi corespondenţa era la vedere (ostaşii nu aveau voie să folosească decât cărţile poştale, şi acelea cenzurate), autorii nu se inhibau, exprimându-se cu o naturaleţe remarcabilă. Pentru cei necăsătoriţi şi fără prietene se inventase „pin-up girl”, fata de hârtie, făcându-se apel la tinerele de acasă să contribuie la obţinerea victoriei prin a întreţine moralul băieţilor mai timizi prin corespondență…
Bineînţeles că în teritoriul ocupat violurile (dacă se pot numi aşa în condiţiile în care şi femeile sufereau, într-o mai mică măsură, de abstinenţă sexuală) erau la ordinea zilei. Faptul că autorii nu ajungeau în faţa Curţii Marţiale, aşa cum prevedea legea, dovedeşte că, tacit, comandanţii nu le încadrau juridic, ba chiar uneori le încurajau.
Un studiu arată că numai în Berlin, în 1945, în cinci luni, violurile comise de Armata Roşie au afectat 7% din populaţia feminină a Berlinului, adică peste 110.000 de femei. Dar nici nemţii nu s-au dat la o parte… La Berlin funcţionează o fundaţie numită „Phanton” care se ocupă cu identificarea copiilor rezultaţi în urma raporturilor amoroase (sau sexuale, cum vreţi să le spuneţi) dintre ostaşii germani cu femei din teritoriul ocupat. Migăloasă activitate. Ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân… Cu toate acestea, numai în Franţa au fost identificate peste 8.000 de astfel de cazuri. Staţi fără grijă, că nici românii n-au fost „uşă de biserică”. Ba, din contră. Din păcate (sau din fericire?), nu prea sunt dovezi.
Pe de altă parte, femeile din teritoriile cucerite s-au adaptat cel mai rapid la noile realităţi. În Primul Război Mondial, pe toată perioada cât Bucureştiul s-a aflat sub ocupaţie germană s-a chefuit mai abitir ca pe timp de pace. Restaurantele erau pline ochi de dame dornice de conversaţie (în special cu fercheşii ofiţeri germani), iar bordelurile funcţionau non-stop.
Unii ofiţeri comandanţi mergeau pe front cu amantele după ei. Gheorghe Iovin, ofiţer de informaţii în Primul Război Mondial, raporta că, în timp ce germanii intrau în Slatina, la celălalt capăt al oraşului colonelul Văitoianu chefuia cu amanta într-un conac, având ca invitat pe cine credeţi? Un ofiţer aviator german care aterizase forţat prin împrejurimi. Am mai scris despre această întâmplare. Tot în Primul Război Mondial a fost judecat de Curtea Marţială cazul unui colonel, comandant de mare unitate, care, în noaptea când ostaşii săi au fost atacaţi prin surprindere şi au suferit mari pierderi, el a fost de negăsit, dovedindu-se ulterior că petrecuse cu amanta sa într-un hotel din Târgu Ocna.
Deşi regulamentele militare interziceau categoric acest lucru, în cel de-al Doilea Război Mondial, prinţului Bâzu Cantacuzino i s-a permis să stea pe front cu soţia sa. Celebrul aviator (cu peste 60 de avioane ruseşti doborâte) avea o soţie superbă, actriţă născută în Basarabia. După război au divorţat, însă prinţul a ajutat-o să emigreze în America. Acolo, ca orice actriţă, şi-a încercat norocul la Hollywood. Şi l-a găsit, dar nu în cinematografie, ci în persoana miliardarului american lord Gray, cu care s-a căsătorit. Deşi acesta a dat repede colţul, din căsătoria lor a rezultat Linda Gray, celebra Sue Ellen din serialul Dallas.
Prof. dr. Cornel Carp