Malpraxisul medical este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic cu ocazia furnizării serviciului medical, adică în cursul manoperelor preventive, diagnostice sau terapeutice, generatoare de prejudicii asupra pacientului (prejudicii corporale, de agrement, estetice, morale etc.).
O eroare profesională poate fi considerată malpraxis numai în măsura în care se dovedește existența prejudiciului în dauna pacientului și poate antrena atât răspunderea disciplinară ori răspunderea civilă pentru fapta proprie, cât și răspunderea penală a personalului medical atunci când fapta întrunește condițiile constitutive ale unei infracțiuni (vătămare corporală din culpă, ucidere din culpă).
Răspunderea, în formele enumerate mai sus, planează asupra persoanelor care au contribuit la cauzarea prejudiciului în dauna pacientului, adică medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical ori moașa care acordă servicii medicale, și este atrasă în dauna personalului medical, unității sanitare – independent sau împreună cu personalul medical – producătorilor de echipamente medicale sau de medicamente, subcontractorului de servicii medicale sau nemedicale care furnizează servicii sau produse către o unitate sanitară ori furnizorului de utilități (electricitate, apă, gaz ş.a.m.d.).
Între faptele ilicite amintim prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament; prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale; prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară.
Chiar dacă nu avem o reglementare expresă care să stabilească răspunderea în caz de malpraxis, legile speciale, Codul civil și Codul penal acoperă fiecare dintre situațiile în care personalul medical are un comportament neadecvat în relația cu pacientul şi cauzează acestuia prejudicii astfel că daunele corporale, materiale și morale pot fi obținute atât prin intermediul unui proces civil, cât și prin intermediul unui proces penal.
Personalul medical nu răspunde pentru daunele și prejudiciile produse în exercitarea profesiei când acestea se datorează condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, infecțiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicale și sanitare folosite, precum și atunci când acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței acordate.
Pe calea unui proces civil, cererea având ca obiect recuperarea prejudiciului moral şi/sau material consecință a faptei de malparaxis, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru ori de câte ori sunt îndeplinite următoarele condiții: pacientul, persoană
fizică, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, pentru a beneficia de un serviciu medical; existență persoane fizice sau juridice autorizate, respectiv furnizor de servicii medicale, care prestează servicii medicale.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept