Grigore al III-lea Dimitrie Ghica a fost ucis de turci pentru că a protestat ferm atunci când turcii au cedat nordul Bucovinei austriecilor. În zilele noastre gestul său este greu de neînțeles. Aceasta în condițiile în care chestiunea nordului Bucovinei este din nou de mare actualitate. Nordul Bucovinei, după cum vedeți, și nu Bucovina de Nord, pentru a nu cădea în capcana celor care vor să demonstreze că întotdeauna a fost o provincie de sine stătătoare trecută în 1775 în proprietatea austriecilor.
Aflăm din surse tot mai rare despre situația celor peste 300.000 de români care trăiesc acum în Ucraina, pe zi ce trece tot mai gravă. Vexațiunile la care sunt supuși aceștia, puse în oglindă cu tratamentul acordat de autoritățile noastre refugiaților ucraineni sunt de neînțeles. Cum de neînțeles este și reacția palidă a autorităților române. În acest context se remarcă cu mai multă putere actul de curaj al domnitorului Grigore al III-lea Dimitrie Ghica, care a plătit cu viața faptul că a protestat la Înalta Poartă împotriva practicilor turcilor de a-și rezolva litigiile cu Marile Puteri din zonă prin cedarea de teritorii aflate sub administrația acestora. Era cazul cedării unei părți a nordului Moldovei, cunoscută generic sub denumirea de Bucovina Imperiului Habsburgic, o practică care nu se va opri aici, culminând cu anexarea de către Rusia a Basarabiei în 1812.
Citește și Lecţia de istorie. Bătălia de la Ţiganca
Citește și Lecţia de istorie. Maria Cantemir – ultima iubire a ţarului Petru cel Mare
Dimitrie Ghica s-a născut în 1724 la Istanbul, ca fiu al lui Alexandru Ghica, Mare Dragoman al Porții între anii 1726-1741 (executat și el din ordinul sultanului), și al Elenei Evpraghioti. Familia Ghica, originară din Epir, a dat mai mulți domnitori Țărilor Române, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Această dregătorie (șef al dragomanilor) era echivalentă cu cea de ministru adjunct de externe și era acordată creștinilor de regulă greci, dragomanii fiind folosiți ca traducători, întrucât Coranul le interzicea turcilor învățarea unei limbi străine. Ei proveneau dintr-un cartier al Istanbulului numit Fanar, locuit de greci, urmași ai vechilor împărați ai Bizanțului. De multe ori funcția de Mare Dragoman era o condiție a ocupării tronului în Țările Române. De aici și denumirea de domnii fanariote pentru perioada 1711 (Moldova) și 1716 (Țara Românească) până în 1822, denumită oarecum neinspirat de către Nicolae Iorga „Evul Mediu întunecat al României”. Dimitrie al III-lea Ghica va ocupa și el această funcție între anii 1758-1764, evidențiindu-se prin inteligență și o mare abilitate diplomatică.
Pe 18 martie 1764 este numit pentru prima dată domn al Moldovei și rămâne pe scaunul domnesc până în anul 1767. Ca domnitor se remarcă prin deschiderea sa față de nou și progres: reorganizează Școala Domnească de la Iași, adoptă o serie de legi agrare care limitau abuzurile marii boierimi. Înființează, de asemenea, în 1766, o manufactură de postav la Chiperești.
Trecerea de pe un tron pe altul al celor două Țări Române era o măsură des folosită de turci pentru a spori controlul asupra acestora. Astfel, îl găsim un an pe tronul Țării Românești (1768-1769), după care revine pe tronul Moldovei în septembrie 1774, imediat după retragerea trupelor ruse care ocupaseră Moldova în perioada 1769-1774. În acest an a fost semnată Pacea de la Kuciuk Kainargi, între Imperiul Țarist și Poarta Otomană, în urma înfrângerii turcilor în războiul dintre anii 1768-1774. A fost un preambul al întelegerii dintre turci și austrieci din anul următor, 1775, când a fost cedat nordul Moldovei.
Era căsătorit cu Ecaterina încă din 1754, fiica marelui spătar Iakovas Rizos, și a avut trei fete și patru băieți. Marele istoric A.D. Xenopol scria: ”Era un om cu scopuri bune și care ținuse mai ales să ridice starea economică a țărilor în care pe rând soarta îl rânduia ca domn”.
Ca urmare a protestului său la raptul teritorial înfăptuit de austrieci cu acordul turcilor, este trimis la Iași capugiul Kara Ahmed, un prieten al acestuia, pentru a-l mazili. Mai mult, acesta îl ucide mișelește profitând de încrederea pe care i-o acorda. Ulterior s-a demonstrat că a fost o crimă premeditată.
Trupul descăpățânat al voievodului martir se află înmormântat în pridvorul bisericii „Sfântul Spiridon” din Iași. Locul său ar trebui să fie în galeria marilor martiri ai neamului românesc.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Neagoe Basarab – cel mai cult domnitor al Ţării Româneşti
0 Comentarii