Atitudinea în timp a edililor noştri faţă de fosta Biserică „Sfântul Nicolae” supranumită „cu ceas” cred că spune mult mai mult decât s-ar părea la prima vedere. Ea reflectă nu numai lipsa de credinţă, de înţeles până la un moment dat, dar şi lipsa de cultură îngrijorătoare, care pur şi simplu a măcelărit oraşul, făcându-l să arate într-un hal fără hal astăzi.

Mai nou circulă o vorbă cum că s-ar fi exprimat actualul primar, domnul Cristian Gentea, cu privire la fosta biserică „Sfântul Nicolae”. Domnia sa propune să se excaveze perimetrul dat de zidurile bisericii, ulterior acesta să fie acoperit cu sticlă peste care vor trece pietonii. De parcă s-ar fi descoperit cine știe ce mozaic din epoca romană… Vă spun sincer că am rămas consternat. Acolo este trafic greu și cred că ar ieși o altă dandana mai ceva decât celebra budă din Piața Primăriei. Cred că, mai întâi, ar trebui să vă consultați cu niște specialiști sau mai bine lăsați-o așa cum este, domnule primar. Fostul primar Pendiuc n-a catadicsit decât să încadreze perimetrul cu niște becuri chioare, majoritatea arse sau sparte. S-a montat, e adevărat, un panou cu istoricul bisericii. Meritul cel mai important îl are medicul dentist Ionuț Bogdan Costache, al cărui cabinet este vecin cu locul unde a fost biserica și care a făcut ceea ce nu au fost în stare să facă nici Primăria și nici Episcopia Argeșului și Muscelului, a ridicat, pe cheltuială proprie, o troiță pe locul fostului altar, așa cum este creștinește.

Citește și Lecţia de istorie. Neagoe Basarab – cel mai cult domnitor al Ţării Româneşti

N-o să vă plimb prea mult prin istoria Bisericii cu ceas. Câteva date sunt însă necesare. Prima datare documentară este din anul 1743. Nu a fost o ctitorie a vreunui domnitor sau mare boier, cum este cazul altor biserici din Pitești, a fost de la început o biserică a târgoveţilor. Mai precis, a negustorilor. Ei au pus ban lângă ban şi au ridicat cea mai falnică biserică de atunci din oraş, devenită repede catedrală. Biserica s-a dărâmat la cutremurul din 1802. Târgoveţii au pus din nou ban lângă ban şi au reconstruit-o din temelie. La fel s-a întâmplat şi în 1848, când a ars împreună cu alte două biserici la marele incendiu care a mistuit mai bine de jumătate de oraş. În 1873 i s-a montat celebrul ceas, aşa cum se poate vedea pe cărţile poştale, donaţie a unui farmacist cu frică de Dumnezeu.
Ulterior, biserica este legată de un eveniment major al istoriei naţionale: independenţa. La 30 aprilie 1878, în Biserica cu ceas se celebrează primul Te Deum al României independente, la care participă, abia sosit de pe front, în ţinută de ceremonie, regele Carol I. După slujbă, Carol primeşte în fața aceleiași biserici defilarea ostaşilor săi victorioşi. printre care şi mustăcioşii din Argeş şi Muscel, care cuceriseră Rahova. N-ai fi putut privi în ochii lor! Cu același prilej, viitorul rege Carol dăruiește bisericii un frumos candelabru care, după câte se pare, s-ar afla într-o biserică din împrejurimile Piteștiului.

Citește și Lecţia de istorie. Bătălia de la Ţiganca

A treia cumpănă şi ultima, după cutremur şi incendiu, a avut loc în anul 1962, când comuniştii au ras-o de pe faţa pământului cu tancurile. De data asta nu s-a mai purces la construirea alteia, pentru că au lipsit târgoveţii, negustorii…
Ultimul eveniment din istoria Bisericii cu ceas a avut loc atunci când s-a făcut (cum s-a făcut…) reamenajarea centrului oraşului. Cu acest prilej s-a făcut şi puţin „praf” în problema acesteia: fără să i se acopere din nou istoria cu dale, s-au făcut chipurile nişte cercetări arheologice, descoperindu-se nişte morminte de călugări străvechi, dovadă că locul de cult era mult mai vechi decât 1743, anul datării documentare. Experții Muzeului Județean de istorie, considerând că nu sunt de interes artefactele descoperite, acestea au fost acoperite la loc.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Uciderea creditorilor levantini