Relatarea care va urma este un test de credință pentru oricare dintre noi. La final ne vom situa într-o parte sau alta și va fi un răspuns în ceea ce privește rostul nostru în această viață, indiferent care va fi el. Fie ne vom închina cu evlavie și smerenie la înalta lucrare a Domnului, fie în cel mai bun caz vom zâmbi cu superioritate, manifestând – de ce nu? – o oarecare compasiune. La fel se petrec lucrurile în cazul sărbătorii de sâmbăta trecută a învierii lui Lazăr. Sub acest impact uriaș, Mântuitorul Iisus va intra a doua zi în Ierusalim. Cea mai mare provocare la care putem fi supuși este dacă noi credem sau nu credem. De aici ni se va trage rostul nostru în viață.
În al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, egumenul schitului Sihăstria Sihlei observase de multă vreme cum păsările cerului veneau și luau din bucățelele de pâine ce le erau oferite de călugări și zburau într-o direcție necunoscută. Curios, a trimis doi frați să le urmărească unde se duc. Călăuziți de mâna lui Dumnezeu, aceștia au ajuns la peștera Sfintei Teodora. Acolo au rămas înmărmuriți la priveliștea ce o aveau în fața ochilor: sfânta se ruga ridicată de la pământ, învăluită într-o lumină strălucitoare. La exclamațiile lor, sfânta a revenit pe pământ și i-a rugat să-i dea o haină, pentru că ea nu mai avea haine pe ea. Apoi le-a dezvăluit dorința ei, simțindu-și sfârșitul, să vină un preot duhovnic de la schit să o spovedească și să o împărtășească.
Sinodul Bisericii Ortodoxe a proclamat canonizarea Cuvioasei Teodora de la Sihla pe 20 iunie 1992, urmând a se sărbători pe 7 august.
Citește și Lecţia de istorie. Iubirile Reginei Maria
S-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea în satul Vânători, județul Neamț, din părinți credincioși și iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, avea o funcție ostășească, răspunzând de apărarea Cetății Neamțului, dar era cunoscut și ca producător de arme (armaș). Era în vremea domniei lui Vasile Lupu și a mitropolitului Varlaam. Teodora dorește să meargă într-o mănăstire, dar părinții se împotrivesc și o obligă să se căsătorească cu Elefterie din județul Ismail. Neavând copii, cei doi hotărăsc de comun acord să intre în cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Vărzărești – Vrancea, iar soțul ei s-a nevoit la Poiana Mărului.
Din cauza raidurilor turcilor, maicile de la Vărzărești se retrag în Munții Buzăului. După zece ani de nevoință, cuvioasa Teodora ajunge în Munții Neamțului. Trece mai întâi pe la mănăstirea Neamț, apoi, cu binecuvântarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria Secului, pleacă să viețuiască în codrii seculari din împrejurimi. Aici întâlnește un bătrân sihastru care îi oferă chilia sa așezată sub niște stânci „ce stăteau parcă gata să se prăbușească”. Aici va rămâne până la sfărșitul vieții, în rugăciune permanentă, zi și noapte. Hrana sa era alcătuită din bureți, mure, afine, zmeură și un fel de iederă ce creștea în pădure. La toate acestea se mai adăugau pesmeții și poamele uscate pe care le aduceau călugării de la Sihla din când în când. Aceasta până când și ei au trecut la Domnul și i s-a pierdut urma.
Citește și Lecţia de istorie. Ion C. Brătianu
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830. Atunci familia domnitorului Mihail Sturdza a renovat Schitul Sihla, așezând moaștele într-o raclă de preț. Ulterior, le-au mutat în biserica de la Miclăușeni, județul Iași, unde aveau o moșie. După 1856, în timpul ocupației rusești, moaștele au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde se află și astăzi. Din păcate, nu li se arată adevărata prețuire.
La o interpelare a unui credincios, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a explicat că s-au făcut demersuri pentru repatrierea moaștelor Sfintei Teodora, dar fără succes. Mai mult, acestea au fost luate de la vederea pelerinilor și ascunse într-un depozit.
Suntem în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, cum i se mai spune. Să ne iubim unii pe alții, pentru că iubirea este cel mai de preț dar de la Bunul Dumnezeu.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Katynul românilor – Oarba de Mureş
0 Comentarii