Regina Maria, în „Povestea vieții mele”: «Maruca Cantacuzino avea locul de frunte în grupul prietenelor mele. Înaltă, frumoasă, cu ochii negri, mândră la chip, era ciudată. Era întotdeauna o excelentă companie, prea originală ca să poți să te vezi cu ea regulat. Trăia doar pentru sine. Zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei». Ar mai fi de spus că întotdeauna regina o vizita pe Maruca și nu invers.
În 1893, când a fost scoasă pentru prima dată la un mare bal în dulcele târg al Ieșilor, toată sala a înlemnit. Nu se mai văzuse așa ceva, deși Moldova nu stătea deloc prost la acest capitol. Dar să-l lăsăm pe un alt conemporan să descrie momentul, Ilie Kogălniceanu: ”Nu era frumoasă, era belle. Elegantă și distinsă. Avea un fel maiestuos de a-și ține capul, un gât lung, cu umerii ușor căzuți - semn al aristocrației. Purta rochie lungă și tocuri înalte”.
Sunt convins că dacă printr-o minune ar apărea în studioul unei televiziuni care promovează așa-zisul showbiz, toate botuxatele noastre ar cădea într-o stare de prostație…
Maria Rosetti-Tescanu s-a născut la 18 iulie 1878 în castelul de la Berești-Tazlău, județul Bacău, al unei vechi familii boierești din Molodova. Beneficiază de o educație aleasă, manifestând încă din adolescență o mare pasiune pentru citit, astfel încât mai toată ziua ea se găsea în vasta bibliotecă a tatălui său. Mama sa, Alice Jora, făcuse școala la Stuttgart, iar tatăl său, Dumitru Rosetti-Tescanu, avea studii la Lausanne și Paris. În 1846, când Maruca era aproape de majorat, tatăl său s-a sinucis. Acest fapt a marcat-o toată viața, iar desele ei tentative suicidare pot avea o cauză în acest eveniment.
Citește și Lecţia de istorie. Lovitura de stat de la Ploieşti
La 19 ani se căsătorește, devenind prințesă, cu Mihail Cantacuzino, fiul lui Gheorghe Gr. Cantacuzino, poreclit ”Nababul”, datorită averii sale uriașe. Acesta o iubea pe Maruca ca pe ochii din cap, neîncetând să se minuneze în fața acestei lucrări serafice a lui Dumnezeu.
Din nefericire, așteptările ei din adolescență s-au năruit foarte curând. Mihail Cantacuzino era întruchiparea perfectă a vorbei din popor „lupul își schimbă părul, dar năravul ba”. Beizadeaua ”Nababului” a privit-o ca pe o curiozitate, revenind repede la vechile metehne: anturaje, femei, băutură, jocuri de noroc… Totul a culminat cu momentul în care l-a prins în pat cu sora sa mai mică, Nelly. Din acel moment ea nu l-a mai primit în patul său, dar nu a divorțat, pentru că avea deja doi copii cu el.
Întâmplarea sau destinul au făcut ca în această perioadă de zbucium, caracterizată printr-o profundă depresie și dese crize de isterie, să-l întâlnească pe George Enescu. A fost, cum spune francezul, un ”coupe de foudre”, zdruncinându-i pe amândoi din temelii.
Citește și Lecţia de istorie. Un mare patriot ignorat pe nedrept
În 1928, căsnicia pe hârtie a Marucăi a luat sfârșit. Mihai Cantacuzino moare într-un accident pe Valea Oltului. Maruca este liberă să se căsătorească cu George Enescu. Din nefericire, n-a fost să fie, pentru că în relația dintre cei doi a intervenit Nae Ionescu, filosoful diabolic care cucerise capitala prin elocința sa. Deși mai mare cu paisprezece ani, relația lor a durat aproape șase ani și a fost extrem de tensionată. La 5 iulie 1933, s-au despărțit. Maruca intră într-o gravă depresie și încearcă să se sinucidă aruncându-și cu vitriol pe față. Enescu a simțit că a venit momentul său, după ce a așteptat răbdător tot acest răstimp. În 1939 s-au căsătorit, ea nerenunțând la titlul de prințesă, păstrând și vechiul nume. Enescu era pe val. Îl urmează în marile orașe ale lumii. Această perioadă fastă durează zece ani, până în 1949 când Enescu se înbolnăvește și se retrage la Paris. În 1955, George Enescu moare singur, părăsit de Maruca, iubirea vieții sale, care se mută în Elveția. Maruca va supraviețui până în 1968, când moare la 90 de ani. Va fi înmormântată lângă soțul ei, în cimitirul parizian ”Pere Lachaise”, în preajma mormintelor lui Marcel Proust, Frédéric Chopin, Honoré de Balzac și Oscar Wilde.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Scurt istoric al nordului Moldovei
0 Comentarii