În mentalul comun al poporului nu mai este loc decât pentru Tezaurul trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial și care nu s-a mai întors în țară decât într-o măsură nesemnificativă. Despre cele peste 200 de tone de aur care au fost ascunse de ruși și nemți din ordinul mareșalului Antonescu în anul 1944, într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Tismana, nu se cunosc multe lucruri.
În urma Acordului economic cu Germania din 1939, România urma să livreze Germaniei petrol primind la schimb armament, muniție și alte materiale de război. Ulterior, după ce ofensiva germană s-a împotmolit la Stalingrad și Cotul Donului, de pe front se solicitau cantități tot mai mari de armament și muniție. În aceste condiții, nemții nu au mai putut respecta prevederile acordului economic, plătind în schimb petrolul în aur. Așa se face că, după 1990, unele țări scandinave care fuseseră ocupate de nemți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial să ne ceară despăgubiri pentru că fusesem plătiți cu aurul jefuit de la ei. Mai e nevoie să spun că cea mai vocală a fost Olanda? Bineînțeles că cererile lor au fost ignorate.
Citește și Lecţia de istorie. Katynul românilor – Oarba de Mureş
Bătăliile de la Stalingrad și Cotul Donului, și în special Bătălia celor 2000 de tancuri de la Kursk, câștigate de ruși, au înclinat decisiv balanța victoriei de partea acestora. Începutul anului 1944 nu era deloc favorabil României: pe frontul Iași – Chișinău se concentrase o grupare uriașă de forțe ale armatei sovietice capabilă să spulbere palida apărare pe care o pregătiseră românii și germanii. În aceste condiții era normal să se pună problema siguranței tezaurului național.
S-a încercat într-o primă fază ca acesta să fie mutat fie în Turcia, fie în Elveția, însă din ambele părți s-a primit un refuz categoric. În aceste condiții, soluția a fost ascunderea sa într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Tismana. Operațiunea de depozitare a tezaurului la Tismana a primit denumirea de cod ”Neptun”. S-a ales Tismana pentru că se afla într-o zonă mai ferită, în afara direcțiilor principale ale ofensivei sovietice.
La această amplă operațiune au fost implicați mareșalul Antonescu, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Culturii, Patriarhia Romînă, Direcția Monumentelor Istorice, Societatea de Căi Ferate și bineînțeles Banca Națională, care era depozitara tezaurului. Pentru a se masca activitatea foarte complexă de aducere și depozitare s-a început ca o acțiune a Ministerului Culturii care viza restaurarea mănăstirii. Bineînțeles că muncitorii de aici aveau alte misiuni.
Citește și Lecţia de istorie. Asasinarea prim-ministrului Barbu Catargiu
Aurul se afla în lăzi de lemn ancorate cu mânere din sfoară, bătute în cuie, numerotate și cântărite cu mare precizie. În principal au fost duse acolo în jur de 200 tone de aur, la care s-au adăugat 3 tone de aur polonez, un rest din cele 83 de tone care au tranzitat teritoriul României în 1939. A fost și un film. Spre cinstea noastră, acest tezaur a fost înapoiat în totalitate statului polonez, deși în înțelegerea inițială se prevedeau o serie de despăgubiri destul de mari.
După cum se știe, aurul a fost depozitat într-o peșteră din apropierea mănăstirii. Acum în peșteră se află un muzeu foarte interesant realizat de Banca Națională. Dacă ajungeți la Tismana, nu-l ratați! Peștera a fost amenajată astfel încât în caz de pericol major să se prăbușească tavanul și să fie inundată. Intrarea în peșteră a fost zidită și camuflată. Bineînțeles că s-a urmărit ca depozitarea să fie temporară, neluându-se în calcul că vom fi ocupați de ruși.
În final, voi încerca să vă răspund la întrebarea ce vă stă pe buze: ce s-a ales de tezaur? Praful! Ca și de celălalt. L-au luat tot rușii. Deși se situase pe locul patru în rândul țărilor care contribuiseră la înfrângerea Germaniei, după U.R.S.S., S.U.A. și Anglia, în fața Franței, la Tratatul de Pace de la Paris, României nu i s-a recunoscut statutul de țară cobeligerantă, care o scutea printre altele de plata datoriilor de război stabilite într-un cuantum de 300 de milioane de dolari. Tezaurul a fost preluat de ruși în contul datoriei, deși valora de trei ori mai mult.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Despre eroi şi nu numai…
0 Comentarii