Web Analytics

Lecţia de istorie. Memoriile lui Constantin Argetoianu

de | 14.04.2022 12:10 | Actualitate, Cultură, Opinii

Un eveniment cu totul deosebit este prezența în aceste zile la chioșcurile de ziare a memoriilor marelui om politic Constantin Argetoianu, ajunse la volumul cinci. Constantin Argetoianu este de departe cel mai talentat memorialist de la noi. Un argument indubitabil îl reprezintă fragmentul de mai jos, care dă la iveală talentul, verva, inteligența și umorul sarcastic ale acestuia. Totodată, el demonstrează indubitabil că după mai bine de o jumătate de secol nu s-au schimbat prea multe în politica de la noi.

”Cel mai deştept român (român?) este astăzi, fără îndoială, domnul Malaxa. Iată câteva din ultimele sale operaţii, ale căror date mi-au fost confirmate de înşişi colaboratorii lui cei mai iniţiaţi de la Reşiţa. Faţă de necesitatea creării unei industrii pentru armament unanim recunoscută, Malaxa a aranjat ca să i se dea o comandă de muniţiuni de artilerie în valoare de un miliard două sute milioane lei. Cum, pentru a le confecţiona, d-sa nu poseda nici măcar locul pe care să-şi ridice fabrica, după ce s-a învârtit câteva săptămâni în căutarea unei soluţii, a cedat contractul Societăţii «Astra». Societatea «Astra» a construit anul trecut o splendidă uzină nouă, lângă Braşov – dar probabil că tocmai fiindcă poseda o uzină nu i s-a dat comanda ei, ci lui Malaxa, căruia i s-a plătit imediat din suma sus arătată două sute milioane lei pentru plata maşinilor ce trebuiau aduse din străinătate în vederea confecţionării muniţiunilor. Pentru oricine altul decât Malaxa, afacerea ar fi fost şi astfel destul de mănoasă, căci se alegea cu o fabrică importantă plătită de stat, restul de un miliard acoperind larg celelalte speze de fabricaţie pentru cantitatea determinată de muniţiuni comandate. Această sumă nu numai că acoperea spezele de fabricaţie, dar mai lăsa şi o marjă de frumos beneficiu, ca dovadă preţul pe care «Astra» a preluat comanda. Malaxa a cedat într-adevăr contractul pe preţul de un miliard de lei, păstrând cele două sute de milioane încasate ca comision (sic!). E de necrezut, dar e aşa.

Citește și Lecţia de istorie. Cei trei crai de la Răsărit (VI)

Cu această sumă căzută din cer, aventurierul a plătit pachetul de acţiuni «Reşiţa», cumpărat acum câţiva ani pe datorie, precum şi pachetul de acţiuni «Astra», cumpărat mai recent – şi i-au mai rămas încă bani gheaţă. Iar ca mare acţionar la «Astra», va mai participa şi la beneficiile furniturii de muniţiuni predate. Frumoasă lovitură, cum se vede!

O altă lovitură, tot atât de frumoasă, a făcut-o amicul Malaxa cu C.F.R.-ul şi U.C.B.-ul. Pornindu-se de la acelaşi indiscutabil principiu al întemeierii unei industrii naţionale, s-a dat aceluiaşi Malaxa un avans de 150 milioane (100 C.F.R. şi 50 U.C.B.) pentru înfiinţarea unei fabrici de tuburi ermetice, tuburi de care şi Căile Ferate şi Uzinele Comunale vor avea în viitor nevoie, cele dintâi pentru construirea unui nou pipe-line Prahova – Constanţa, cel de al doilea pentru aducerea gazelor naturale din regiunile petrolifere la Bucureşti. Dar adevăratul miez al afacerii şi adevăratul ei farmec nu stă în faptul că s-a dat astfel lui Malaxa posibilitatea să-şi mai ridice o fabrică cu banii publici. Miezul şi farmecul stau în faptul că s-au ridicat totodată taxele vamale asupra tuburilor importate din străinătate, încât s-a dat lui Malaxa un adevărat monopol pentru aprovizionarea întregii industrii petrolifere – o chestie de sute de milioane…”

”Dacă la toate acestea se mai adaugă şi faptul că domnul Malaxa e stăpân absolut asupra tuturor comenzilor (sute de milioane pe an) de la Căile Ferate, rămâi uimit asupra atotputerniciei acestui om, ajuns să facă ce vrea în această nenorocită ţară. Atotputernicia lui Malaxa mi s-a lămurit însă întrucâtva când am aflat zilele acestea că, pe lângă toate «gentileţele» din trecut, eminentul şperţar a mai cumpărat vila Crissoveloni din Sinaia şi a dăruit-o doamnei Lupescu…”. Tot o Elena…
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Cei trei crai de la Răsărit (VII)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *