Bătălia de la Baia a fost o pată neagră în ilustra biografie a regelui Matia Corvin și aceasta nu numai din cauza înfrângerii suferite de armata sa, cât a rănii rușinoase căpătate în confruntarea cu oastea lui Ștefan al III-lea, domnitorul Moldovei, care încă de pe atunci dădea semne că va deveni ”cel Mare”. În acele timpuri, când orgoliile cavalerești erau foarte mari și se măsurau prin vitejia demonstrată pe câmpurile de bătălie, o rană căpătată în partea dorsală era percepută a fi extrem de rușinoasă, deoarece se considera că te-ai întors cu spatele la dușman și intenționai să-ți iei tălpășița.Aceasta nu înseamnă că la Baia regele Matia nu ar fi luptat vitejește, fiind rănit de trei ori.

Baia a fost prima capitală a Moldovei, astăzi o simplă comună în județul Suceava. Ea a fost întemeiată de sași în prima jumătate a secolului al XIII-lea, pe timpul colonizării acestora în scopul protejării regatului maghiar de atacurile tătarilor, care vor culmina cu marea invazie din anul 1241. Orașul a fost capitala și reședința primilor voievozi ai Moldovei, Dragoș și Bogdan I. În timpul domniei lui Lațcu, capitala a fost mutată la Siret, pentru ca apoi Petru Mușat să o mute pentru multă vreme la Suceava.

Citește și Lecţia de istorie. Generali adevăraţi şi generali de mucava

Motivele conflictului dintre Ștefan cel Mare și Matia Corvin au fost mai multe. Cel mai important a fost cucerirea de către Ștefan a cetății Chilia în anul 1465. Cetatea fusese dăruită de Petru Aron, unchiul său, lui Iancu de Hunedoara în anul 1448, ca urmare a sprijinului primit pentru îndepărtarea de pe tronul Moldovei a lui Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, ucis mișelește de acesta. Chilia avea o mare importanță economică, înscriind Moldova pe celebrul ”Drum al mătăsii” și aducând mari beneficii acesteia. Un alt motiv a fost dorința de răzbunare a lui Ștefan cel Mare, care îl urmărea pe asasin de aproape zece ani, în ultima vreme refugiindu-se la curtea regelui Matia. Aceasta în timp ce regele maghiar și-l dorea pe tronul Moldovei și bineînțeles controlul asupra acesteia.

Efectivele mobilizate de acesta se ridicau la aproximativ 30.000 de oameni, în timp ce Ștefan avea la dispoziție nu mai mulți de 12.000. Intuind planul lui Matia, Ștefan îl hărțuiește fără a încerca să-l oprească în drumul său spre Suceava. Neinspirat sau poate prea încrezător în forțele sale, Matia hotărăște să înceapă campania la începutul lunii noiembrie. Se mișcă greoi și din cauza celor 500 de tunuri pe care le trăgea după el în speranța că îi vor fi de folos la asediul Sucevei. Ștefan aplică tactica războiului asimetric fără cusur: hărțuire, intimidare, otrăvirea fântânilor, ascunderea proviziilor. Până la urmă se va dovedi că nici marele Mahomed al II-lea nu și-a însușit bine manualul ”Ștefan cel Mare”, dacă avem în vedere dezastrul de la Vaslui…

Citește și Lecţia de istorie. Generalul Constantin Christescu – un mare nedreptăţit

În aceste condiții, după ce devastează Bacăul și Romanul, ungurii ajung la Baia în toiul iernii. Matia hotărăște să se înceapă pregătirile pentru revelion într-un peisaj mirific de iarnă. Ștefan atacă prin surprindere orașul, dându-i foc în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467. Baia fiind oraș de munte, cu majoritatea caselor din lemn, se transformă repede într-o vâlvătaie. Se dau lupte grele de stradă, cu mari pierderi de ambele părți. Armata ungurilor se retrage în dezordine, ceea ce dovedește o victorie indubitabilă a lui Ștefan. Dacă nu era trădarea vornicului Crasneș, care nu a executat ordinul primit, totul s-ar fi transformat într-o catastrofă pentru unguri.

După bătălie, în timp ce erau înmormântați creștinește cei aproape 7.000 (din 12.000) de oșteni căzuți vitejește în bătălie, Ștefan a poruncit să li se taie capetele la 24 de mari boieri trădători, printre care și vornicul Crasneș, în timp ce alți 40 de rang inferior au fost trași în țeapă. Acesta este sigur unul dintre motivele pentru care a devenit mai târziu ”cel Mare”.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Agonie şi extaz