Ziarul ”Viitorul” din 30 decembrie 1933 anunța sec: „Pe 29 decembrie la orele 22 pe peronul gării Sinaia, a fost asasinat cu 5 focuri de revolver primul-ministru, Ion Gh. Duca, de un student de la Academia Comercială, anume Nicolae Constantinescu, care avea și doi complici, Ion Caranica și Doru Belimace. Nicolae Constantinescu a fost arestat. El a declarat că aparține Gărzii de Fier și că acest atentat a fost plănuit mai demult.” Ulterior, toți trei au fost asasinați alături de „decemviri” (cei zece care îl asasinaseră pe deputatul Mihai Stelescu) și șeful lor, Corneliu Zelea Codreanu.
Câștigase alegerile și, în calitate de nou prim-ministru, fusese chemat de rege pentru consultări. Urmând să se întoarcă la București, a sosit în gară la orele 21.55. Nu era însoțit de cei 8 polițiști de gardă, conform protocolului. Relaxare, lipsă de prevedere sau amândouă la un loc au fost greșeli fatale, după cum se va vedea. Aceleași atitudini îi vor cădea victime alți trei prim-miniștri în funcție: Barbu Catargiu, Armand Călinescu și Ion Antonescu. Sau poate era un sindrom al puterii care îți dădea senzația că ești invincibil.
Când a pășit pe peronul gării, unul dintre complicii lui Constantinescu a aruncat o petardă creând panică. Profitând de situație, Constantinescu a mers direct la I.Gh. Duca, i-a pus o mână pe umăr și cu cealaltă a tras cinci gloanțe dintre care unul direct în tâmplă, prim-ministrul murind pe loc. Nu mică le-a fost surprinderea celor care l-au dus în clădirea gării când au constatat că defunctul avea cămașa cârpită.
I.Gh. Duca nu era un om zgârcit să ajungă în asemenea situație. Era cunoscut și iubit pretutindeni pentru bunătatea și onestitatea sa. Gheorghe Selten, unul dintre biografii săi scria: „A fost modest până la sfiiciune, cinstit până la abstractizarea persoanei sale, drept până la o indolentă slăbiciune. N-a făcut niciodată paradă de cultura sa vastă, de talentul său superior, de inteligența sa prodigioasă. N-a fost bogat și nu s-a îmbogățit… Nu a strâns bani nici măcar pentru a-și face o casă, veșnic a fost chiriaș”.
I. Gh. Duca s-a născut pe 20 decembrie 1879, la București, a urmat clasele primare și primele două clase de liceu în particular, iar cursul superior la Liceul „Sf. Sava”, fiind coleg cu Gala Galaction, Tudor Arghezi și N.D. Cocea, dacă aceste nume mai spun ceva. A studiat apoi la Paris, devenind doctor în drept și științe politice la Sorbona.
Citește și Lecţia de istorie. Prostituţia în Bucureştiul interbelic
Reîntors în țară, și-a desfășurat activitatea ca avocat la Râmnicu Vâlcea o bună perioadă de timp. În vara anului 1907 s-a înscris în Partidul Național Liberal, devenind deputat al Colegiului II Fălciu. Se face cunoscut susținând o serie de discursuri memorabile în Parlamentul României. În ianuarie 1914 intră în guvernul condus de Ionel Brătianu ca ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, funcție care și-o păstrează pe toată perioada războiului.
După război a deținut de mai multe ori funcția de ministru de externe, de interne, iar din 1927, după moartea lui Ionel Brătianu, devine al doilea om în ierarhia Partidului Național Liberal. S-a împotrivit cu vehemență întoarcerii lui Carol al II-lea în țară în 1930. ”Să mi se usuce mâna dacă o voi întinde aventurierului”, ar fi spus I.Gh. Duca. Ulterior și-a revizuit această atitudine, colaborând cu regele, fapt ce s-a dovedit a-i fi fatal. Carol al II-lea fusese informat despre ce aveau de gând asasinii. Primind o notă de la Gabriel Marinescu, Prefectul poliției, care descoperise asasinatul, regele i-a dat următoarea dispoziție: ”Ține nota pe birou și n-o transmite mai departe”.
Tot în 1930, după moartea lui Vintilă Brătianu, devine Președintele Partidului Național Liberal. Din această poziție va fi obligat să colaboreze cu Carol al II-lea. În noiembrie 1933, acesta i-a cerut să devină șeful guvernului până la alegerile din decembrie. Dacă cei doi aveau un punct comun acesta era aversiunea față de legionari. În această calitate, la 3 decembrie a scos în afara legii Garda de Fier, dându-i o lovitură fatală. De asemenea, a luat măsuri pentru a permite emigrarea evreilor în România. Nu în ultimul rând, era un membru marcant al Masoneriei. Suficiente motive pentru ca liderii Gărzii de Fier să ia hotărârea asasinării sale.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. La Cetăţuia
0 Comentarii