Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă reprezintă una dintre modalitățile prin care creditorii își pot recupera rapid, simplu și economic debitele, optând între uzarea acesteia şi procedura de drept comun.
Se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.
Această procedură nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
De asemenea, nu se aplică cererilor referitoare la: a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moştenire; d) insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Dacă reclamantul a sesizat instanţa cu o cerere de chemare în judecată, aceasta va fi soluţionată potrivit procedurii de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale.
Atunci când cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor prevăzute de procedura cu privire la cererile de valoare redusă, instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.
Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, se timbrează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 150 lei, dacă valoarea cererii depăşeşte 2.000 lei.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se inițiază prin completarea unui formular de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia, este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu, exceptional se poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă instanța apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi.
Hotărârea pronunţată în primă instanţă potrivit procedurii speciale este executorie de drept, iar exercitarea apelului nu suspendă executarea silită, aceasta putând fi dispusă de instanţă numai dacă sunt respectate două condiții: depunerea unei cauţiuni de 10% din valoarea contestată şi dovedirea unor motive temeinice.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Avantaje și dezavantaje la cumpărarea unui imobil executat silit
0 Comentarii