La 15 decembrie a.c., Mihaela Popaiacu, proaspătă și tânără pensionară (a fost judecător la Tribunalul Specializat Argeș), debutează, la Casa Cărții, cu nu mai puțin de trei cărți. În fapt, trei romane de dragoste – „Ultimul capitol”, „Marele maestru al combinațiilor” și „Un caz atipic”, toate apărute în 2022 la Editura „Art Creativ” din București.
Romanele par a fi scrise pe nerăsuflate, într-un stil alert, fără înflorituri inutile, primând acțiunea, extrem de complicată, așa cum este, de fapt, sufletul feminin. Finalurile par fericite, destinul asumat, dar o melancolie fără margini macină sufletul feminin protagonist. Romane feministe în integralitatea lor. Ea se îndrăgostește de El, pare ceva reciproc, dar apar alte personaje, un alt El, o altă Ea. Dar iubirea rămâne chiar și atunci când drumurile se tot ramifică, apar copii, cert e că bărbații au o minte întortocheată, că viața nu-ți oferă ce îți închipui…
Mihaela Popaiacu nu s-a apucat să scrie acum, că are timp, scrisul fiind o pasiune încă din adolescență. De exemplu, romanul „Marele maestru al combinațiilor” a fost început la 20 de ani, fiind rescris de mai multe ori până a fost trimis la tipar.
Citește și Nicio casă memorială în Piteşti!
Mihaela Popaiacu se alătură, astfel, altor magistrați piteșteni dominați de patima scrisului, precum avocații Titică Predescu (a scris toată viața versuri, a debutat abia la 80 de ani) și Dan Ioan Panțoiu (a început cu cântece de muzică ușoară, a continuat cu teatru de revistă, în ultimii ani publicând romane polițiste).
Iată un fragment elocvent, posibilă cheie de lectură: „Nu voiam ca relația mea cu Paolo să aibă de suferit. El era bărbatul pe care-l iubeam. Dar, oare, nu mi se întâmplase la un moment dat în adolescența mea să iubesc doi bărbați? Evident, în plan real, nu mă vedeam lângă niciunul, deși cei doi începuseră să mă observe și mult n-ar fi durat să intru într-o adevărată încurcătură… noroc cu Alia, dar asta e o altă poveste, pe care o voi relata, probabil, cândva… Mi-amintesc că nu mă hotăram să renunț la niciunul dintre cei doi, aveam și eu imaginație bogată ce mă ajuta să completez căsuțele goale din tabloul, închipuit de mine, al sentimentelor profunde. Visam și confundam deseori visul cu realitatea”.
De citit seara, înainte de culcare, sau în vacanțe, fiindcă sunt romane ce se citesc cu mare plăcere.
Citește și Casa pictorului Vrăneanţu, cea mai veche casă din Piteşti
Doamne fereste de ce au prin cap magistratii din ziua de astazi ! Dar acum na’ cand au pensii privilegiate dupa doar 25 de ani de munca…normal ca se gasesc la romane de amor. Si daca este asa darnica doamna, sa ne dea si noua mapa ei profesionala sa o citim si noi muritorii de rand fara zeci poate sute de milioane de lei vechi pe luna pensie. Nu de alta dar inspectia judiciara a cam devenit râsul magistratilor ori baba cloanța de care nimeni nu se mai sperie.