Pe când d-na Annite Ionescu era consilier local, am realizat împreună un proiect prin care doream instituirea unei zone a Piteștiului vechi, cu un traseu pe care ar fi circulat trăsuri de epocă pe străzile Florăriei, Crinului, Gh. Lazăr, Mihail Kogălniceanu și Sfânta Vineri, dar d-na Ionescu nu a mai candidat la un nou mandat. Proiectul poate fi preluat, azi, de noua administrație.
Str. Kogălniceanu nr. 16
Cine vrea să vadă cum arăta Piteștiul acum mai bine de o sută de ani trebuie doar să facă o călătorie în acest site urban. Ai ce vedea – Biserica „Maica Precista” (sec. XVIII), Monumentul Independenței, case memoriale, Hanul Gabroveni (1877), chiliile de sec. XIX de la biserica „Sf. Mina, Fabrica de butoaie (1880), Biserica Sf. Vineri (1912), casa Dimitrie Dima (1901), casa Dogaru etc. De altfel, strada Crinului este strada marilor scriitori români. Prin grija fostului șef al Culturii argeșene de până în 1990, istoricul Petre Popa, există plăcuțe comemorative, în semn de cinstire, pe fațada caselor acestora. Interesant, foarte apropiate între ele, toate trei pe partea stângă de la Monumentul Independenței în jos. Este vorba de casa „Alexandru Kirițescu”, autorul capodoperei „Gaițele” (dar și al pieselor „Borgia”, „Nunta din Perugia” ori „Michelangelo”), de casa „Ion Trivale” (Iosif Netzler), o speranță a criticii literare naționale la începutul secolului XX, mort ca erou, conducând un pluton din Regimentul 4 Argeș din Pitești în luptele de la Zimnicea (1916) și de casa „Tudor Teodorescu-Braniște”, mare gazetar interbelic, autorul romanului „Prințul”, dar și al volumelor „Domnul Negoiță”, „Fundătura cimitirului 13”, „Băiatul popii”, „Primăvara apele vin mari”. Din păcate, clădirea „Fabrica de butoaie” e sufocată de un restaurant care îi acoperă totalmente fațada…
Trecând pe strada Mihail Kogălniceanu, la nr. 16, pe dreapta cum mergi spre Sfânta Vineri, întâlnești cea mai veche clădire din Pitești, „ansamblul casei Balotă”, a cărei construcție e datată, de către specialiști, ca fiind de sec. XVII! Casa e construită în specificul arhitecturii medievale românești, pe un plan dreptunghiular, înainte de anul 1800. Intrarea se face prin gârlici, având parter și etaj, cu coloane ce sprijină ornamentația balconului dinspre stradă, cu coloane geminate ce susțin terasa de deasupra intrării principale. Arhitectural, casa adună elemente de Renaștere, precum și din eclectismul școlii franceze.
Citește și Vladimir Streinu – omagiat la Cluj-Napoca
Charles de Gaulle i-a cumpărat un tablou
Și dacă nimeni nu mai știe nimic de marea familie Balotă din Pitești (casa a fost inclusă, mai târziu, în ansamblul Hanului Babik, cu acces din Sfânta Vineri), ne grăbim să spunem că între 1970-18 noiembrie 2006, când a decedat, aici a locuit și creat marele pictor Ion Gheorghe Vrăneanțu. A dominat, aproape 40 de ani, piața de pictură argeșeană, fiind apreciat pe plan european. Însuși președintele Franței Charles de Gaulle i-a cumpărat, în 1968, un tablou.
În ultimii ani de viață, Gheorghe Vrăneanțu nu a mai pictat, fiind marcat de decesul unui fiu al său. Și-a păstrat în casă un singur tablou, ca soția să aibă bani de înmormântare. A murit în sărăcie cumplită și uitare. A fost înmormântat în cimitirul săracilor aparținând Bisericii Olari din Curtea de Argeș. Este cazul ca Filiala Pitești a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filială care-l are ca fondator, să se îngrijească să amplaseze pe această casă (o ruină, inutil de precizat) o placă memorială, cu „Aici a trăit și creat marele pictor Vrăneanțu”. Ceva ne spune că acest lucru se va întâmpla!
0 Comentarii