„Jurnalul de Argeș” a început un serial cu dezvăluiri despre istoricul Pădurii Trivale. Mai exact, despre actele de proprietate pe care Primăria Pitești le avea la îndemână, la Arhivele Statului, însă niciun primar, până la Cristian Gentea, nu s-a sinchisit sau n-a vrut să le caute. În edițiile trecute v-am informat că actualul primar al Piteștiului i-a mobilizat pe angajați pentru a face o bună apărare în instanță în procesul pe care prefectul Radu Perianu l-a intentat pentru a bloca proiectul de pădure-parc.
Reamintim că, la sfârșitul lunii august 2023, în ședința de Consiliu Local s-a votat proiectul de pădure-parc pentru Trivale, iar în octombrie hotărârea a fost atacată în instanță de către prefectul Radu Perianu, care împreună cu consilierii liberali și din USR vor arie protejată.
În episoadele trecute v-am prezentat documentele prin care statul a cedat, încă din 1899, suprafețe de pădure Primăriei Pitești pentru a înființa parcul Trivalea, cum a donat moșierul Ion Nicolopolu către Pitești, prin testamentul din 3 mai 1874, 153 hectare și 2700 mp de pădure în Dobrogostea, dar și ce păduri avea Piteștiul în 1940. În această ediție vă prezentăm răspunsul Comisiei Monumentelor Națiunii, Ministerului Agriculturii și Domeniilor Nr. 17/1940, prin care se comunică orașului Pitești că Parcul Trivalea nu întrunește condițiile cerute de lege pentru a fi declarat monument al naturii, adică arie protejată.
În 1939, Direcția Tehnică din Primăria Pitești s-a adresat primarului: „Domnule primar, cu onoare vă rugăm să binevoiți de a decide îndeplinirea formelor necesare pentru a declara pădurea Trivalea ca monument al naturii, conform Legei pentru protecția monumentelor naturei publicată în Monitorul Oficial No. 148 din 7 iulie 1930 și aprobată prin Înaltul Decret Regal No. 2478 din 4 iulie 1930, având în vedere că această pădure în suprafață de circa 500 hectare (494 hectare) se găsește în imediata apropiere a orașului Pitești, o parte din ea fiind și astăzi utilizată de comună (pe o porțiune care este proprietatea comunei) ca un loc de agrement sub denumirea de Parcul Trivalea.
Orașul Pitești neavând nici o altă pădure în jurul său, Trivalea, prin apropierea sa de oraș, frumusețea ei naturală, căile de comunicație comode și modernizate, poziția și configurația terenului, cum și esența variată a arborilor, atrage atenția vizitatorilor străini și a cetățenilor orașului ca loc de odihnă, plimbare și distracție.
Din aceste motive și pentru a păstra și în viitor această unică ocazie de a corespunde cerințelor urbanistice conform planului nostru de sistematizare (în curs de executare), propunem declararea acestei păduri ca monument al naturei, supunând-o regimului special de protecție și pentru a putea face și noi (diferite îmbunătățiri, amenajări etc, cu scopul creărei unui parc al orașului pe porțiunea anume rezervată și cedată comunei în acest scop.
Pentru a decide în sensul de mai sus este necesar de a se interveni la Ministerul Domeniilor, domnului președinte al Comisiunei Monumentelor Naturii”, se arată în documentul semnat și datat.
Astfel că primarul Piteștiului s-a adresat Ministerului Domeniilor și a primit următorul răspuns pe 25 ianuarie 1940, din partea Comisiei Monumentelor Națiunii, Ministerului Agriculturii și Domeniilor:
„Dacă în cererea Primăriei orașului Pitești este vorba de declararea pădurii Trivalea ca monument al naturei, vă rugăm a cunoaște că, la 21.X.1939, Comisiunea Monumentelor Naturei a hotărât că nu se poate declara acea pădure (parc) ca monument al naturei, neîntrunind condițiunile cerute de o astfel de rezervație”, și semnează Șeful Biroului Central, inginer subinspector silvic.
Citește și Istoricul Pădurii Trivale (4). Ce păduri avea Piteştiul în posesie în 1940
0 Comentarii