O veste care i-a luat pe mulți prin surprindere săptămâna trecută este că Ion Sănduloiu, directorul Salvamont Argeș, s-a pensionat după patru decenii de activitate. Ne-a povestit însă că va rămâne în continuare pe munte, aproape de ce i-a plăcut să facă toată viața.
La nivel național, din 2006, Ion Sănduloiu este șeful Comisiei de Avalanșă și Câini Salvamont. Din această calitate predă la școlile de iarnă și se ocupă de pregătirea câinilor de avalanșă și mediu natural. Iar la Salvamont Argeș rămâne voluntar, adică trece de la coordonare la intervenția propriu-zisă. Se va ocupa în special de cazurile care implică persoane rătăcite, drone și câini, și își va instrui colegii tot pe această latură. „Am făcut asta pentru a putea să merg mai mult pe munte, să mă ocup de ceea ce îmi face plăcere, nu de administrație. Am făcut destul administrație. Vreau să fac munte și salvamont”, ne-a declarat Ion Sănduloiu.
A intrat în Salvamont pentru a face alpinism
Ion Sănduloiu a intrat în Salvamont Pitești ca voluntar în 1985, aceasta fiind singura opțiune la acea vreme pentru a face alpinism. Pentru că în Argeș nu exista un Club Sportiv de Alpinism, cum erau în București („ITP”, „Confecția”) și Brașov („Armata” și „Dinamo”), unde sportivii erau pregătiți să facă doar alpinism. „Singura șansă de a face lucrul ăsta la un nivel înalt, măcar pe banii tăi, nu ca într-un club unde făceai pe banii statului, era să intri în Salvamont și nu în oricare, cu tot respectul pentru restul formațiilor, ci în Salvamont Pitești. Acolo, de prin anii '70, începuseră să apară oameni care făceau alpinism. Bebe Nistorescu, Lucian Popescu, oameni foarte stricți, care spuneau că, pentru a interveni cu targa undeva, pe un versant ușor, trebuie să fii alpinist, pentru că e posibil ca pe versantul ăla gravitațional să te ducă către o săritoare și acolo trebuie să îți amenajezi tot terenul pentru a interveni în abrupt. Este cât se poate de real și se face acum în școli. Alții spuneau că nu avem nevoie de alpinism, pentru că nu suntem în peretele Văii Albe, în Bucegi. Exclus și greșit!”, își amintește Ion Sănduloiu.
Nu exista weekend atunci, dar duminica sau de 23 August putea să se aventureze mai departe în munți, în Herculane sau peretele Văii Albe. „Erau lucruri care îmi făceau plăcere, de aceea intrasem, pentru turele de iarnă, pentru alpinismul propriu-zis. Evident că, intrând în Salvamont, a trebuit să încep să intervin și, ușor-ușor, m-a prins microbul”, recunoaște acesta. În 1996 a devenit șef de formație și din 2004 până în prezent a ocupat funcția de director.
Citește și Noul director al Salvamont Argeș este Cristian Toma
Citește și Vandalii au pus acoperişul unui refugiu pe foc. Salvamontiştii din Câmpulung l-au refăcut într-o zi
Pregătirea salvatorilor montani, la fel de strictă ca în Franța
În România e nevoie de mulți ani să devii salvamontist. „În Franța există École Nationale de Ski et D' Alpinisme (Școala Națională de Schi și Alpinism), unde se formează și salvatori montani. ENSA pentru ghid montan durează cam cinci ani, la noi se fac la apelul bocancilor. Dar în privința salvatorilor montani, la noi e foarte serioasă toată lucrarea, pentru că durează câțiva ani, așa cum durează și la francezi, deci produsul nostru este la fel de bun în privința salvării montane”, este de părere Ion Sănduloiu.
Echipa, sediul, parcul auto și unitățile canine, realizări care au făcut diferența
În 2013, alături de câinele veteran Helios, Salvamont Argeș devenea prima structură din țară care integra o unitate canină în sistemul de intervenții. Când vine vorba să facă o retrospectivă a lucrurilor care au contat de-a lungul anilor, Ion Sănduloiu îi pune pe primul loc pe oamenii din jurul său. „În primul rând, resursa umană, faptul că am reușit să am una dintre cele mai bune resurse din țară. Faptul că avem o bază de salvare la Cota 2000, care, acum, după 20 și ceva de ani, se reabilitează. Când alte servicii din țară nici nu puteau gândi să aibă măcar o cameră, noi aveam deja o construcție unde am făcut antrenamente naționale și internaționale. Faptul că avem un parc auto foarte modern și, bineînțeles, apariția metodologiei de a pregăti unități canine de avalanșă și mediu natural. Asta lipsea la noi și mă bucur că am putut să o fac”. Nu i-a fost însă ușor, având în vedere că până și oameni din sistem nu înțelegeau importanța câinilor salvamont. Acum are cereri și din alte județe pentru a pregăti câini de avalanșă. În Argeș sunt patru conductori cu cinci câini operaționali și în țară sunt 24 de conductori cu 30 de câini operaționali (sunt conductori care au câte doi câini). „Pe de o parte, am preferat să ies la pensie mai devreme cu cinci ani și pentru că vreau să întăresc toată chestia asta la nivel național”, a spus împăcat Ion Sănduloiu.
Tinerilor care vor să fie salvamontiști le-a transmis că „rezultatele se obțin în timp, muncind și treptat”. Atrage atenția și asupra mirajului de a bifa vârfuri fără pregătire. De exemplu, cel mai înalt vârf din țară, la care râvnesc mulți tineri care n-au urcat până atunci pe munte. „Vârful ăsta omoară, noi am avut și cazuri foarte grave, și cazuri fatale în Moldoveanu, cu toate că el nu este un vârf extraordinar de greu, dar nu e nici ușor. Oamenii aceștia pleacă la ora 9 din Nucșoara sau la 8 din București și ar vrea să urce și să se și întoarcă, și bineînțeles că încep telefoane disperate, noaptea. Până acum, rata de accidente a fost mică în zona asta, dar va crește foarte mult, pentru că oamenii văd pe telefon, la televizor și zic: «ce, eu nu pot?!» Fără să ia în considerare că muntele se mănâncă cu lingurița, nu cu polonicul, trebuie să iei câte un pic ca să poți să îi supraviețuiești”, a explicat Ion Sănduloiu.
Citește și Imagini de colecție. Câinii de avalanșă, în formă maximă la reconfirmarea brevetelor
Citește și După reabilitare, refugiul Salvamont Argeș va fi cel mai modern din România.
Citește și Baza de Salvare Montană Brusturet este, practic, funcţională
0 Comentarii