Web Analytics

Interviu. Un piteştean lucrează pe un proiect de inteligenţă artificială, în Marea Britanie, pentru gigantul Amazon

de | 8.06.2023 13:45 | Actualitate, Cultură, Home

Sorin Stoica: „Românul din diaspora e de două feluri: unul care a luat România cu el şi altul care vrea să se adapteze rapid ţării de adopţie”
Sorin Stoica a fost colaborator permanent al ziarului nostru, iar acum a debutat literar cu „Imaginoteca”, un volum de proză scurtă
Sorin, care-i istoria primei tale cărți?

– „Imaginoteca” s-a născut din inițiativa unor prieteni care se bucurau periodic de povestirile mele, ba pe site-uri literare, ba pe Facebook, ba scornite ad-hoc și declamate la o bere, la o cafea… Ei m-au împins de la spate, mi-au găsit și editură și m-au făcut să vin în România din Marea Britanie, unde locuiam, pentru a mă ocupa de bucătăria cărții. Proza din „Imaginoteca” e inspirată de proza scurtă sud-americană, descoperită pe când trăiam în Spania, proză care naște prozeliți perpetuu. De scris povestiri pot spune că da, am scris tot felul de „prostioare” de mic, însă pentru ochii mei, considerând că nu vor fi nici gustate și nici înțelese așa cum le gândisem eu. Bine, asta mai cred și acum… Proza scurtă și foarte scurtă este o provocare imensă, opinez eu: să atragi cititorul rapid, să-l introduci în poveste și să-i oferi și un final cel puțin interesant.

„O lansare a cărții la Pitești va avea loc la finele lunii august”

Unde poate fi găsită cartea? Va avea o lansare și în Pitești, orașul copilăriei și adolescenței tale?

– Cartea se poate cumpăra online, de la editura „Curs” sau prin comenzi direct la mine, pe pagina de Facebook, caz în care cititorul va beneficia și de un autograf. În librăriile clujene se găsește la vânzare, de asemenea. O lansare la Pitești va avea loc, aproape sigur, la finele lunii august.

Citește și Interviu cu argeşeanul Bogdan Veselovski, călător în toată lumea cu „ia-mă, nene”: „N-am ezitat niciodată să spun de unde vin”

Ai venit în literatură din presă, unde ai scris foarte mult între 1990-2000, inclusiv în Jurnalul de Argeș, unde ai fost colaborator permanent la începuturile sale. Cât de compatibile și totodată diferite sunt cele două?

– A face presă nu îți lasă prea mult loc imaginației, care este locul meu de joacă actual. Acuitatea și corectitudinea ziaristului se ondulează în literatură și devine fidelitate față de firul poveștii și atenție asupra detaliilor care o fac să fie citită cu interes și plăcere. Ziaristul este un cronicar, născătorul de proză scurtă este un bard.

Ce faci în prezent? Știu că lucrezi în străinătate și călătorești mult.

– În actualitate lucrez pentru gigantul american Amazon în cadrul unui proiect de inteligență artificială pentru piețele hispanice. Da, călătoria îmbogățește, ea inspiră, hrănește, te ține viu. Călătoresc fără plan și fără ceas.

Citește și Medicul Viorel Pătraşcu are, de 38 de ani, o boală fără leac: „Am călătorit în peste 40 de ţări de pe patru continente”

„În ultimii ani, românii din străinătate nu se mai aseamănă deloc cu cei de acum 20 de ani”

O părere avizată/nefardată despre românii din Diaspora și din țara unde trăiești acum?

– Am cunoscut tangențial românii din diaspora, mai exact din Elveția, Spania și Marea Britanie. Ceva m-a ținut departe de ei poate pentru că eu am emigrat supărat pe România și am refuzat mulți ani orice era relaționat cu țara mea. Pot opina, după 24 de ani ca emigrant, că românul din diaspora e de două feluri: unul care a luat România cu el și unul care vrea să se adapteze rapid țării de adopție, să înceapă altă viață. Primul e un român dificil, deși antrenant, al doilea e un român de încredere dar plictisitor, nu e nici cal, nici măgar, e stresat că i se aude limba și i se vede paşaportul, dar mai muncitor și mai serios decât localnicii.
În ultimii ani, românii din străinătate nu se mai aseamănă deloc cu cei de acum 20 de ani; nu mai au încrâncenarea de a reuși, prostia de a se crede superiori oricărei nații și nici foamea înaintașilor lor. Am întâlnit albanezi, kosovari și kurzi în Marea Britanie, de exemplu, care mi-au amintit recent, prin profilul lor, exact de emigrantul român al anilor 1999-2002. Am evoluat, e evident, și cred că e doar meritul poveștilor adevărate și a experiențelor depănate an de an, în concedii acasă, de emigranții noștri deschizători de drumuri, povești ascultate și apoi ținute ca ghid de următoarele generații de români plecați hai-hui.

Citește și Mihai Gane: „Voi încerca să duc Lereştiul mai departe în lume”

Articol scris de Gabriel Grigore

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *