Marele și inegalabilul Nicolae Dobrin, idolul milioanelor de spectatori și iubitori ai fotbalului, ar fi împlinit 78 de ani, astăzi, 26 august 2025. Cel mai mare fotbalist român, Nicolae Dobrin, s-a născut la 26 august 1947, la Pitești, pe o stradă aflată la câțiva pași de ștrandul Piteștiului, aflat pe malul dreapt al râului Argeș. Aici, pe nisipiul auriu al “Maracanei” Piteștiului, a învățat, a exersat și și-a șlefuit Dobrin tehnica deosebită.
Oare marii fotbaliști brazilieni nu au făcut același lucru pe nisipul dogoritor al plajelor Braziliei? Dobrin a debutat în Divizia A la 1 iulie 1962, pentru Dinamo Pitești, într-un meci la Cluj, cu Știința, la numai 14 ani 10 luni și 5 zile, fiind și acum cel mai tânăr debutant al competiției. A intrat în legendă și în folclorul popular. El umplea stadioanele oriunde juca, fie că e vorba de cele din Pitești, București, Brașov, Craiova, Cluj-Napoca, Târgoviște, Sibiu, Oradea, Botoșani etc.
Transforma fotbalul într-un spectacol, în artă. “Ce ne facem oameni buni cu acest Dobrin, care-ascunde mingea, de n-o mai găsim?” a fost o scandare des auzită pe stadioanele din România la începutul anilor ’70. Dobrin a fost un geniu, fiind cel mai iubit dintre fotbaliști. El nu a aparținut doar Piteștiului și Argeșului, ci întregii țări, fiind un bun național. Totuși, a aparținut în primul rând spectatorilor și suporterilor piteșteni, oamenilor de rând care au simțit sclipirea sa de geniu și care l-au socotit un adevărat idol, un zeu al fotbalului lor. Acești oameni simțeau bucurie atunci când îl vedeau jucând.
Dobrin a fost un adevărat conducător de oști al provinciei în lupta împotriva capitalei. A reușit în două rânduri, cu două generații diferite, să câștige titlul în România, ceva ce nimeni nu considera posibil. Tot el a fost numit de trei ori cel mai bun fotbalist român al anului. Prințul din Trivale s-a ridicat deasupra tuturor, ieșind în evidență de mai multe ori, dar mai ales la Madrid, pe 14 decembrie 1972, atunci când a făcut parte din echipa Realului la meciul de retragere al lui Paco Gento, fostul mare căpitan madrilen. Realul îi adusese pentru acel demonstrativ pe Eusebio cunoscut ca “Perla Neagră”, pe Dobrin care îi fermecase în dubla manșă recent încheiată între Real și FC Argeș din Cupa Campionilor și pe ungurul Bene, unul dintre cei mai mari atacanţi unguri din toate tipurile.
Era practic o selecționată a celor mai buni jucători din lume. În acel meci a fost aplaudat la scenă deschisă pe stadionul Santiago Bernabeu, spectatorii, de multe ori când Dobrin atingea balonul, strigau “Ole!” ca și cum un mare toreador se afla în coridă. Putea să devină unul dintre cei mai mari fotbaliști ai lumii dacă ar fi rămas la Real Madrid, fiind curtat intens de marele club spaniol. Totuși, el a revenit acasă, la Pitești. “Nu puteam să le fac asta piteștenilor mei.” a zis el la revenire. A câștigat astfel pentru totdeauna respectul și dragostea argeșenilor, dar și a românilor, deși a dat cu piciorul unei cariere și mai strălucitoare. A adunat 408 meciuri în Divizia Națională, în care a înscris 111 goluri.
De remarcat că a fost mijlocaș ofensiv, nu atacant central cum ai putea crede vâzând numărul de goluri. A îmbrăcat tricoul Echipei Naționale de 48 de ori, înscriind 6 goluri. După ce s-a retras, a stat pe banca echipei din Trivale de 138 de ori. Cotidianul francez L’Equipe l-a caracterizat astfel: “Nicolae Dobrin a fost cel mai valoros fotbalist român din istorie, urmat de Gheorghe Hagi, Gheorghe Pooescu, Lăcătuș și Boloni. Un tehnician fără pereche și prima vedetă a fotbalului românesc. A debutat în prima divize la 14 ani și 10 luni, iar în 1972 a fost la un pas să ajungă la Real Madrid.”
Sursa: www.argesfc.ro
0 Comentarii