Moartea lui Nicu Covaci a închis definitiv un capitol esențial din istoria rockului românesc. Fondatorul și sufletul formației Phoenix a fost mai mult decât un muzician: a fost un simbol al libertății, al rezistenței culturale și al încăpățânării de a merge împotriva curentului. După dispariția sa, cuvintele rostite în ultimii ani capătă valoarea unui adevărat testament de viață.
Într-un amplu dialog, Covaci vorbea fără menajamente despre rădăcinile sale și despre copilăria marcată de tragediile României postbelice.„Mama a fost basarabeancă și tata a fost legionar. Tata a fost arestat de comuniști când eu aveam un an. A stat zece ani în închisorile c omuniste, inclusiv la Canal. Am crescut fără el.”, spunea acesta potrivit Evenimentul Zilei.
Pentru artist, destinul familiei sale a fost modelat de marile rupturi ale istoriei. Mama, originară din Basarabia, a rămas singură să-l crească după arestarea soțului. Divorțul a fost unul de circumstanță, pentru a-i proteja pe ea și pe copil de represaliile regimului comunist. „Aveam 11 ani când tata s-a întors acasă. Era un străin pentru mine”, mărturisea liderul Phoenix, evocând întâlnirea cu un tată pe care nu-l cunoscuse și încercarea eșuată a părinților de a-și reface familia.
Despre mama sa, Tamara, Covaci vorbea întotdeauna cu emoție. Deși era severă, considera că îi datorează întreaga sa educație. „A fost și mamă, și tată. Mi-a plătit profesori de germană, de engleză și de pian. Muncea zi și noapte ca să-mi ofere o educație pe care puțini copii o aveau în acea vreme.” (Napoca News)
Această disciplină avea să se regăsească mai târziu în felul aproape militar în care conducea Phoenix, formație devenită un fenomen unic în muzica românească.
Libertatea, plătită scump
Viața lui Nicu Covaci a fost o succesiune de confruntări cu autoritățile comuniste, culminând cu celebra fugă din România din 1977, când și-a scos colegii din țară ascunși în boxele de concert. Povestea a intrat în legenda rockului românesc și a transformat Phoenix într-un simbol al rezistenței culturale.
Artistul a susținut de-a lungul anilor că a plătit un preț uriaș pentru alegerile sale, povestind inclusiv despre tragediile care i-au afectat familia după plecarea în Occident.
Un testament despre identitate
Poate cea mai puternică moștenire lăsată de Nicu Covaci nu este doar muzica, ci felul în care și-a asumat trecutul, fără să-l cosmetizeze.
„Mama a fost basarabeancă și tata a fost legionar” nu era pentru el o declarație politică, ci o explicație a propriului destin. Era povestea unei familii sfâșiate de război, ocupație și comunism, din care s-a născut unul dintre cei mai importanți artiști ai României.
Astăzi, după dispariția sa, aceste mărturisiri au valoarea unui testament. Ele completează imaginea muzicianului rebel cu cea a omului care și-a purtat întreaga viață povara istoriei familiale.
Nicu Covaci rămâne, înainte de toate, creatorul Phoenix și unul dintre puținii artiști români care au transformat muzica într-o formă de libertate. Iar vocea sa, chiar și dincolo de scenă, continuă să vorbească despre curaj, memorie și identitate.




























0 Comentarii