Hidroelectrica-Roşia Montană, similitudini extrem de suspecte

de Sorin Rosca Stanescu

Peste câteva zile, conform multiplelor informaţi venite pe surse, România urmează să piardă un proces de miliarde de dolari intentat de Gold Corporation la o instanţă de peste ocean. În aşa-numita afacere Roşia Montană. Un fost demnitar de prim rang al României mi-a atras ieri atenţia asupra unor ciudate similitudini între această cauză, Roşia Montană, şi un alt proces de răsunet, care a zguduit în trecut România. Există unele construcţii aproape la indigo în spatele ambelor cauze.

În 1996, printr-o lege cu dedicaţie, pornind de la premisa că producătorii de energie electrică nu mai pot vinde direct beneficiarilor ci, vezi-Doamne, prin intermediul unui "coş" administrat de societăţi intermediare, guvernul de atunci a început practic să transfere mari sume de bani în beneficiul respectivilor intermediari. Numai Energy Holding, cel mai relevant dintre aceşti intermediari, a câştigat într-un singur an aproape un miliard de euro, bani care la acea dată reprezentau un procent mai mare decât 1% din PIB-ul României. A urmat un an de secetă, în care Hidroelectrica nu şi-a putut onora contractele către respectivii intermediari. A fost dată în judecată şi i s-au cerut despăgubiri de câteva sute de milioane de dolari, care, dacă ar fi fost plătite, ar fi însemnat practic falimentarea şi apoi preluarea ostilă a celui mai important producător de energie din România. A urmat un proces greu, extrem de complicat, pe care în ultimul moment a reuşit să-l câştige România, invocând, pe bună dreptate, forţa majoră. Pentru acest proces a fost ales drept expert unul dintre marii noştri specialişti în hidroelectrică, profesorul Petre Roman, care anterior fusese şi premier al României. Acesta a reuşit să demonstreze că la originea neîndeplinirii obligaţiilor de către Hidroelectrica a fost perioada de secetă neobişnuită, deci forţa majoră, şi astfel procesul a fost în cele din urmă câştigat de Guvernul României, care şi-a putut salva acest important asset energetic. Pe parcursul desfăşurării acestui litigiu, experţii au putut însă observa că marii traderi de energie şi în special Energy Holding făcuseră anterior o serie întreagă de preparative, pregătind practic terenul în vederea declanşării la momentul potrivit a unei acţiuni juridice împotriva statului român, din care să obţină uriaşe câştiguri, sub forma reparării unor false prejudicii. Situaţia în cazul Roşia Montană nu este mult diferită.

La dispoziţia premierului României, Marcel Ciolacu, există întreaga documentaţie necesară. Cercetarea documentelor care în final au condus la procesul de răsunet împotriva statului român pe cale de a se încheia acum, ar putea să demonstreze existenţa unei operaţiuni de tip criminal, o operaţiune deliberată tocmai în sensul sifonării la momentul potrivit a unor sume consistente de bani de ordinul miliardelor de dolari.

Proiectul Roşia Montană, din multe puncte de vedere, aşa cum era el gândit şi prezentat de Gold Corporation, era pur şi simplu văzduhist. Imposibil de realizat. Pentru a se face exploatarea şi pentru a se ajunge la un profit, ar fi fost necesare cheltuieli uriaşe. Legate de o adevărate modificare geografică prin raderea unui munte, de strămutarea unor localităţi, cu despăgubirile aferente pentru locuitorii acestora, de amenajarea unor întregi complexe de natură a evita contaminarea cu cianuri şi, legat în primul rând de acest aspect, cheltuieli foarte mari pentru reabilitarea mediului. Şi asta dincolo de situl istoric care, cu sau fără înscrierea la UNESCO ca patrimoniu, trebuia în mod evident protejat. Afacerea nu stătea pur şi simplu în picioare în formula prezentată de Gold Corporation şi susţinută activ, inclusiv prin vizite la faţa locului, de către premierul în funcţie, Victor Ponta. Există toate indiciile că s-a recurs la o uriaşă scamatorie financiară.

Pentru susţinerea primelor cheltuieli şi a realizării primelor venituri, în mod ingenios, Gold Corporation a mutat minele de aur de la Roşia Montană pe bursa de la Toronto. Unde au fost lansate acţiuni. Aceste acţiuni au fost succesiv cumpărate şi vândute în funcţie de informaţiile venite din România şi difuzate în întreaga lume, cele mai multe dintre acestea generate fiind de declaraţiile lui Traian Băsescu contra proiectului şi de luările de poziţie ale lui Victor Ponta în favoarea acestuia. S-au câştigat sume uriaşe de bani din specularea respectivelor acţiuni, atât la creştere cât şi la descreştere. A fost o primă fază a acestor operaţiuni.

Cea de-a doua fază a capcanei Roşia Montană, în care a căzut statul român parţial în mod deliberat, ar putea avea epilogul peste câteva zile. Prin instrumentarea şi apoi prin pierderea unui proces. Ca să se ajungă în această situaţie, iniţiatorii operaţiunii au avut nevoie să adune o întreagă documentaţie din care să reiasă reaua credinţă a autorităţilor de la Bucureşti. Adică o puzderie de solicitări care au fost respinse, neonorate de către diversele instituţii ale statului şi în cazul cărora ar putea fi demonstrată reaua credinţă. A fost ca un joc de teatru bine regizat.

Citește și:

• Exclusiv. „Moştenirea” lăsată de Ion Georgescu: datorii de circa 16,5 milioane lei ale primăriei către Sevicii Edilitare. Directorul Nicolae Tudose a girat cu averea lui un împrumut bancar ca să scoată din faliment societatea publică nr. 1 a Mioveniului
• Incredibila dramă a unei familii cu 13 copii. Arhiepiscopia a demarat o campanie umanitară
• A pierdut 35.000 lei la jocuri de noroc. Banii erau furați dintr-un local din Moșoaia

Dacă Marcel Ciolacu, aşa cum a spus, vrea să prezinte întreg adevărul, el trebuie să înceapă prin a scoate din arhivă, rând pe rând, toate solicitările Gold Corporation, inclusiv cele mai fanteziste, şi să le pună faţă în faţă cu răspunsurile oficiale ale funcţionarilor statului român. În această situaţie, vom putea descoperi cu uşurinţă întreg montajul care s-a făcut cu rea credinţă pentru ca, în final, statul român să piardă un răsunător proces. Şi, în final, să plătească mai mulţi bani decât ar fi putut să obţină vreodată Gold Corporation din exploatarea raţională a zăcămintelor de la Roşia Montană.

Şi închei acest editorial întrebând autorităţile ce s-a întâmplat în toţi aceşti ani, când noi am fost orbiţi de fumigenele din jurul scandalului Roşia Montană, cu un alt zăcământ de aur, aflat în apropiere, Roşia Poienii. Nu care cumva prin intermediari, Gold Corporation a exploatat netulburat de nimeni respectivul zăcământ? Nu cumva Roşia Poienii reprezintă un al treilea premiu al celor care au pus la cale devalizarea statului român cu sprijinul unor cozi de topor?

Articol preluat din ziarul Bursa.ro