# Dezvăluirile penultimului primar comunist al Câmpulungului. # ”Ceaușescu m-a ținut minte de la o vizită a sa la cariera Aninoasa, unde eram secretar de partid”. După 22 de ani, Ion Ghizdavăț, penultimul primar comunist al Câmpulungului, a acceptat să dea un interviu pentru Jurnalul de Argeş în care să dezvăluie circumstanțele în care Elena Ceauşescu l-a dat afară cu doar o lună înainte de Revoluţia din decembrie 1989. În tot acest răstimp, muscelenii au știut că fostul prim secretar și primar Ghizdavăţ a fost demis din cauza „mitei” pe care ar fi cerut-o pentru repartizarea unor locuinţe în celebrul bloc A9, cunoscut ca „Blocul Rechinilor”, situat în buricul târgului, în Piaţa Primăriei Câmpulung. Pentru prima dată, Ion Ghizdavăţ a scos la iveală ciorna scrisorii pe care i-a trimis-o lui Nicolae Ceuşescu în data de 28 noiembrie 1989, prin care își pleda nevinovăția față de acuzațiile aduse și în care cerea să i se facă dreptate. Mai mult, Ghizdavăț dezvăluie că omul care l-a băgat „la apă” la Elena Ceauşescu a fost Gheorghe Mateescu, secretar II al Primăriei Câmpulung, un personaj care voia cu orice chip funcţia de prim secretar al municipiului Câmpulung. Finalmente, după doi ani în care a condus organizația de partid din Câmpulung, în calitate de prim-secretar, Ion Ghizdavăţ a primit vot de blam cu avertisment şi a fost destituit pentru abuz în serviciu, cu menţiunea că nu mai are voie să ocupe nicio funcţie de partid sau de stat. La scurt timp, Revoluţia a şters varianta unei anchete penale care se  prefigura, totul rămânând la nivel de folclor ca „legenda Blocului Rechinilor”. Mai trebuie știut că, la acea vreme, toţi cei care primiseră apartament în „Blocul Rechinilor” au fost audiaţi de o comisie numită special de Nicolae Ceauşescu și care a stabilit în final  că organizația de partid Câmpulung, prin diverse compartimente ale principalelor instituţii de atunci, precum ARO, Exploatarea Minieră, OCL etc., a repartizat în mod corect apartamentele.

# În ce perioadă aţi fost prim-secretar al Câmpulungului?
– Din martie 1987, până în noiembrie 1989. Au fost trei propuşi pentru postul de prim-secretar, iar pe primul loc pe listă era unul Mateescu, a lui ar fi trebuit să fie funcția. Mateescu își pregătise chiar şi masă întinsă pentru momentul în care îi venea numirea, nici nu se gândea că nu va fi numit prim-secretar al Câmpulungului. Numai că, în final, conducerea superioară de partid m-a numit pe mine.
# Și cum de aţi fost numit tocmai dumneavoastră?
– Ceauşescu m-a ţinut minte de la o vizită a sa la cariera Aninoasa, pe când eram secretar de partid la mină. Îmi aduc aminte că a trebuit ca în doar 24 de ore să facem în câmp, la carieră, o toaletă de lux pentru tovarăşa Elena Ceauşescu, asta în afară de scenă şi de pregătirea întregului program al vizitei. Chestia cu toaleta a fost ținută minte mai ales că trebuia să aibă toate dotările. Apoi, când a fost să fie mutat Gheorghe Oancea ca prim secretar la Arad, am fost chemaţi trei la Bucureşti, eu, Mateescu şi încă unul de la Piteşti. Fiecare am stat de vorbă cu cei din cabinetul lui Ceauşescu, după care ne-am întors acasă şi am aşteptat răspunsul. La câteva zile, la prima oră, am primit un telefon de la conducere care m-a anunţat să mă prezint la Comitetul Orăşenesc de Partid că s-a convocat plenara. Acolo m-au anunţat că am fost numit prim-secretar eu, şi nu Mateescu, care aştepta deja cu masa întinsă, după cum v-am spus.
# Să ne întoarcem la perioada cât aţi fost prim-secretar. Cine controla situaţia la acea vreme?
– Totul era sub controlul Securităţii și sub mâna familiei Ceauşescu. Ei ştiau absolut tot. De la securiști nu puteam să aflu mare lucru. Era Tereş atunci, după care a preluat Motrun (colonelul Petre Motrun, actualul lichidator judiciar, n.red). Mai veneau şi îmi treceau pe un caiet câte un nume de colaborator al lor, dar numai dintre cei care erau membri de partid, asta ca să știu și să-i las în pace. Îmi aduc aminte că erau vreo 20 de suflători în oraş și mă refer la cei cu carnet de partid.
# Vă mai aduceţi aminte unele nume?
– Nu, că nu mă interesau prea mult. … (râde!!!) Unul era cumnatul meu (n. red. Nicolae Proca, fost director al Casei de Cultură după Revoluţie şi unul dintre cei care a obţinut certificat de revoluţionar, fiind exclus de pe  liste când CNSAS i-a scos la iveală dosarul de fost colaborator).
# În perioada cât aţi fost prim-secretar, știu că Ceauşescu a făcut o vizită la ARO. Aţi stat de vorbă cu el?
– Da. Era în luna mai 1987. Am stat de vorbă cu el câteva minute, lângă elicopter. Cred că văzuse de sus Câmpulungul şi mi-a spus că nu îi place şi că trebuie făcută urgent schiţă de sistematizare, că în 1936 arăta mai bine, şi să avem grijă ca ARO să meargă bine. De a doua zi am băgat în lucru macheta pentru sistematizare. În acea perioadă au fost terminate blocurile începute de Oancea în Grui şi Vişoi, s-a modernizat Poşta, ne-am extins cu blocurile de la Pescăreasa şi am făcut Blocul A9 (Rechinilor) în locul Şcolii Tehnice de Cărbuni, care a fost dinamitată.
# Se ştie că subiectul Blocul „Rechinilor” a fost cel care a dus demiterea dumneavoastră. Care a fost adevărul?  
– Gheorghe Mateescu, cel care ar fi vrut să fie prim-secretar, a făcut scrisoare către Elena Ceauşescu. A scris în ea că am furat piatra de Albeşti ca să fac blocul „Rechinilor”, că am furat dalele de la piaţă, tot pentru bloc, că am dat copiilor mei apartamente acolo, că am furat inoxul de la ARO ca să-i fac o statuie nevestei în faţa blocului „Rechinilor”. Ca paranteză, statuia aia se făcuse pe vremea domnului Giuvelcă de către un arhitect, Vasile Rizeanu. Era ţinută ascunsă undeva sub o prelată, la Prototip, în uzină, pentru că, dacă se auzea că au băgat inoxul într-o statuie, era jale mare. Este vorba de Căderea lui Icar, statuia care se află și acum în Piaţa Primăriei. Şi dacă tot era gata blocul, am vorbit cu ei să punem statuia în Piaţa Primăriei. Nu a fost nimic adevărat din ce a reclamat Mateescu, secretar II cu probleme organizatorice, la Elena Ceauşescu.
# Ce s-a întâmplat în final cu acest Gheorghe Mateescu?
– L-au dus la Piteşti înainte de Revoluţie şi, după cum am auzit, şi-a făcut o gogoşerie la Curtea de Argeş, că de pe acolo era. Acum nu mai ştiu nimic de el!
# Cu alte cuvinte, în urma acestei sesizări făcute direct la Elena Ceauşescu aţi fost eliberat din funcţie.
– A venit o comisie  de la Comitetul Central, formată din vreo opt persoane, şi au scotocit beciul casei. Asta fiindcă în reclamaţie mai scria și că fur piese de la uzină şi montez maşini ARO în beci. Au controlat şi nu au găsit nimic. Nu au mai continuat şi cu alte răutăţi,  că a venit Revoluţia. 
# Până la urmă, credeţi că Mateescu voia cu orice chip să vă ia locul?
– Nu doar el, pentru că în final nici n-a mai fost numit el, ci Ion Dicu, de la Piteşti. Însă şi dacă nu era să fie acea falsă reclamaţie, tot mă schimbau pentru că nu eram de acord cu noua sistematizare prin care trebuia să fie demolat tot centrul, în special casele vechi de pe Bulevardul Pardon,  pentru a se construi blocuri. După ei, trebuia să dispară şi Casa pălărierului Măgeanu, chiar şi turnul Bărăţiei. Totul! Iar în locul lor să fie construite blocuri. Am fost schimbat din funcție  pentru că nu am fost de acord să dinamitez tot centrul vechi al Câmpulungului! Acesta a fost adevăratul motiv, și nu scrisoarea trimisă la Elena Ceauşescu!
Ioana Ştefan