Cavalerul de la Curtea de Argeș
Cristian Cocea, director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Argeș, a ajuns pe funcție, în 2008, din cauza unei cărți pe care tocmai o publicase, și anume „Ghidul României misterioase”. Nu visa la un asemenea statut, era jurnalist independent și publicase această carte dintr-un pur interes propriu intelectual, fără a bănui că volumul va ajunge, cumpărat, pe masa prefectului de atunci al județului, Iani Popa. Un om care citește, iată, și care i-a propus funcția, fără a bănui că mai are de stat ca prefect doar trei luni. Nu m-am gândit, e concurs, e legislație multă, s-a apărat Cristian Cocea. Ai timp o lună să înveți! Și a avut. Iani Popa a dispărut rapid ca prefect, Cristian Cocea e director și azi, deși a avut câteva „încurcături” politice.
Pledoarie pentru frumusețile și enigmele României
Dar pe noi ne interesează această carte, nu politica. E în curs să apară o a treia ediție. Personal, dacă aș fi… portar la Ministerul Turismului, l-aș trage pe ministru de mânecă spre a-i propune ca „Ghidul României misterioase” să fie tradus imediat în engleză, franceză, germană, spaniolă, japoneză, rusă, arabă etc. Asta pentru că volumul constituie o extraordinară pledoarie pentru frumusețile și enigmele României. E bine scrisă, argumentată, interesantă de la prima la ultima pagină. Păcat că directorul Cristian Cocea nu a propus-o Institutului Cultural Român, spre traducere, mai ales că acest institut, dincolo de numirile de directori politici, paraleli cu cultura, și-ar spăla rușinea traducând această carte. Dacă îi interesează promovarea României. Dar se vede că nu. Gagicuța (mda, frumoasă, are calitățile ei) de la Londra e cel mai bun exemplu de cum se cheltuie banul public.
Citește și Evanghelia de la Mănăstirea Curtea de Argeş, scrisă cu litere de aur de regina Elisabeta
Din „Ghidul României misterioase” nu putea să lipsească Piteștiul, Argeșul. Ne vom opri la Curtea de Argeș, la Biserica Domnească a Basarabilor, „Sfântul Nicolae”. Și scrie Cristian Cocea despre cercetările făcute aici: „sunt înlăturate rândurile de cărămidă și, surpriză! Apar 14 morminte, dintre care unul, mormântul nr. 10, este găsit intact! Lespedea care-l acoperă nu poartă însă nici o inscripție, ci doar un desen straniu – un Arbore al Vieții, încununat de o stea cu 12 colțuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. În mijlocul stelei – alt simbol solar. Racla de piatră mai are săpată, la picioarele mortului, o cruce templieră, și la cap – o Stea a lui David! Arheologii abia își țin răsuflarea. Lespedea este trasă la o parte și, din negrul mormânt, apare vedenia unui nobil cavaler…”
Observator privilegiat, aflăm, e istoricul Nicolae Iorga. Acesta explică, riguros, ce vede la cavalerul de la Curtea de Argeș, cu rezumatul lui Cristian Cocea: „Pe cap poartă o diademă de mărgăritare, strânsă cu un lanț de aur peste părul lung. O tunică din mătase purpurie, venețiană, împodobită cu zvastici, îi acoperă pieptul. Treizeci de nasturi de aur încheiau haina, strânsă la mâneci, la piept și la gât cu mărgăritare. Un guler de dantelă, lucrată în mătase și aur, amintea de moda galantă a Apusului. Cavalerul era încins cu o centură brodată cu metal prețios, care se strângea cu o uluitoare pafta de aur, înfățișând un castel cu patru turnuri. În față, pe smalț albastru, o Lebădă de argint cu cap de femeie strălucea enigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se vedeau pe oasele descărnate ale mâinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, țesăturile minunate s-au pulverizat, rămânând, ici-colo, câteva petice!
Citește și Cristian Cocea: „Maimuţe sub tricolor e o metaforă”
Marele Iorga a căzut în genunchi
Disperat, marele Iorga a căzut atunci în genunchi și s-a rugat de iertare. Dar ireparabilul se produsese. După ce au făcut fotografii, arheologii au adunat relicvele și au plecat la București. Nici până astăzi nu se știe al cui este acest mormânt. Unii au crezut că mărețul Cavaler cu Lebădă ar fi Radu Negru, dar nimic nu e sigur… Se știe însă cu siguranță că Iorga i-ar fi zis Reginei Maria, care făcuse o pasiune pentru inelele Cavalerului: «Majestate, lăsați-le! Sunt ale Dinastiei Basarab, nu ale Casei Hohenzollern-Sigmaringen». Relicvele se pot vedea, și astăzi, la Muzeul Național de Istorie.”
Originile cavalerului prezentat contează, totuși. Cum să faci o probă A.D.N.? Va fi fost cuman, cum crede Neagu Djuvara? Cert este că, la nivel de secol XIII, în Argeș ne conduceau asemenea oameni, cu nimic mai prejos decât principii Franței. Să fi fost templier al Sfântului Graal domnitorul Radu Negru, întrebăm și noi?!
Ei bine, AȘA e scrisă această carte, „Ghidul României misterioase”. Poate cineva de la Ministerul Culturii, de la Ministerul Turismului, lideri politici, citesc aceste rânduri… Nu ca să-l propulseze pe Cristian Cocea într-o funcție meritată, mai sus, ci pentru a-i traduce cartea, pentru a-i publica acest volum în tiraje de masă în România, nu doar în 500 de exemplare, cum reușește, singur, să facă rost de sponsorizări!
0 Comentarii