Web Analytics

Furtună într-un pahar cu trufie

de | 6.09.2012 12:46 | Opinii

Săptămâna trecută, o caricatură publicată în ziarul nostru a declanșat o furtună într-un pahar cu trufie. Preotul Nicolae Brânzea, președintele Senatului de la Universitatea Pitești, și-a pus simțul umorului în ghips, făcându-ne serios să ne îndoim că l-ar fi avut vreodată. Respectiva caricatură ilustra cu mijloace specifice faptul că atât domnia sa, cât și rectorul Ionel Didea, s-au umplut de respect după ce s-au autopropus la titlul de cetățean de onoare al Argeșului și au fost respinși de comisia de evaluare din cadrul Consiliului Județean. O înțepătură grafico-jurnalistică, dacă-i pot spune așa, și nimic mai mult. Numai că libidoul de imagine al părintelui Brânzea a avut atât de mult de suferit, încât domnul în cauză a  identificat o adevărată conspirație la adresa sa și mai că ne-a făcut şi mincinoși. Întâi m-am amuzat, apoi m-am mirat, iar la final m-am întristat pentru că reacția venea de la cineva de la care aveam și încă mă mai încăpățânez să am pretenții. Cu Înalt Prea Bubuitul Calinic, Jurnalul de Argeș a avut un serial fluviu și niciodată, dar absolut niciodată, înaltul (iar acum constat pe pielea mea că și înțeleptul) prelat n-a avut o asemenea reacție disproporționată față de o amărâtă de caricatură. Și, Slavă Domnului, arhiepiscopul Argeșului a apărut în caricaturile din Jurnalul la concurență cu politicieni de grad zero precum Constantin Nicolescu, Tudor Pendiuc și Mircea Andrei, dar și cu fostul rector Gheorghe Barbu, pe al cărui tron s-a cocoțat acum echipa de zgomote din care face parte și părintele Brânzea. Ca să închei cu arhiepiscopul, deși ziarul nostru a avut o poziție constant critică în ultima vreme la adresa sa (pentru că trebuie știut că au fost și timpuri, și nu puține, în care Jurnalul l-a sprijinit absolut dezinteresat), anul acesta, de ziua lui, pe 6 iunie, ÎPS Calinic ne-a invitat, pe mine și pe managerul ziarului, Cristian Vasile, să ciocnim un pahar de vin în Sala Manole a Palatului Arhiepiscopal. Aproape că nu mai e nimic de zis, asta prin comparație cu atitudinea fostului vicar Nicolae Brânzea, pe care de asemenea ziarul nostru l-a sprijinit (și încă în trecutul recent) pentru că așa am considerat noi, că a fost prigonit de nedrept din funcția pe care a deținea în Eparhia Argeșului și Muscelului.
Să vorbim acum și despre informația pe al cărei fundament s-a sprijinit caricatura. E adevărat sau fals că cei doi, președintele Senatului Universității Pitești și rectorul au fost respinși, amânați sau pansați în amorul propriu (luați-o cum vreți, că eu deja am obosit) în legătură cu titlul de cetățean de onoare al Argeșului? Din punctul meu de vedere, e adevărat. Cei doi s-au aflat pe o listă cu propuneri venită chiar de la Universitatea Pitești și au fost amânați, o dată pe un criteriu din regulament, acela că nu au o vechime de 20 de ani în cariera universitară, și a doua oară pe un criteriu de bun simț, acela că  amândoi sunt suficient de  tineri, au între 40-50 de ani, ca să mai poată aștepta primirea acestui titlu, care e un finit coronat opus al unei vieți și cariere ireproșabile. Ce e atât de greu de înțeles? Și, mai ales, unde e tragedia?
Nu vreau să închei înainte de a spune că acest episod (penibil, pe fond) nu îmi indică altceva decât o foame de polei și de imagine cu orice preț din partea celor doi capi ai Universității Pitești și care ar trebui să ne dea de gândit tuturor. Acești doi domni, încă tineri,  mai au puțin și fac o jumătate de an, de când s-au instalat la șefia Universității de Stat din Pitești și nu ne-au arătat decât un balet de  imagine. Sclipici și paradă  la Simfonia lalelelor, la balul bretelelor, plus poze fără număr cu fostul negociator al FMI, Jeffrey Franks, adus cu fanfaronadă la Pitești de parcă el ar fi fost pesoana de care ar fi depins acreditările ARACIS. Între timp, numărul studenților la universitate a scăzut cu aproape o mie, unele facultăți n-au mai fost acreditate deloc, iar cadrele didactice se zbat în aceleași nevoi și frustrări dintotdeauna. Și pe buzele tuturor nu stă decât o singură întrebare: Măi, băieți, dar de guvernat când începeți și voi să guvernați? În beneficiul poporului din Universitatea Pitești, și nu spre lustruirea  unor orgolii, pe cât de exacerbate, pe atât de ieftine.    
Gabriel Grigore

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii