Da! Medicilor, profesorilor, cercetătorilor, pensionarilor, bugetarilor li se cuvin mai mulți bani. O recunoaște și o mărturisește cu mâna pe inimă chiar șeful actualului guvern. Și le-ar da, dar de unde? Ca să dea dintr-o parte, ar trebui să ia din alta. Dacă nu se măresc taxele și impozitele, adică să se ia tot de la noi, de unde altundeva? Singurele intrări așteptate sunt de la fondurile comunitare. Din gura premierului aflăm că la rectificarea bugetară de toamnă, bugetul nu va dispune de niciun leu în plus. Cererile și nevoile sunt multe și îndreptățite, dar visteria este așa cum a moștenit-o: goală! Moștenire blestemată, rostogolită din guvernare în guvernare, de la Petre Roman la Victor Ponta.
Dar cetățeanul de rând, omul de pe stradă, se tot întreabă: unde sunt măcar banii din privatizări? Ce s-a făcut cu ei? Din veniturile statului spre ce haznale au alunecat? În ce temelii, zidiri, scări, finisări de vile și castele? Pe ce elicoptere, bijuterii, tablouri, acțiuni în bănci? Vânători în junglă și savane, excursii în paradisuri…
Unde sunt banii care nu mai sunt? De pe flota care a dispărut fără acte, fără negocieri, fără încasări? Unde banii de pe telecom? De pe toate băncile care aduceau venituri grase statului înainte de privatizări? De la „ARO”, de la „Semănătoarea”, de la „Tractorul”, de la „Autobuzul”, de la „Mașini grele”, de la „Republica”, de la „23 August”, de pe „Petrom” cu țiței cu tot?
Cei aflați la putere și clientela lor. Ei știu și tac. Împărțiri, nu direct, una ție, două mie. Privatizări, licențe, căpușări, posturi bine plătite, pensii „nesimțite”. Fostul partid aflat la putere acuză guvernul actual că sub domnia lui, corupția a crescut cu 14%. Este deci o recunoaștere că și lor le-a luat mințile aceeași târfă cu care s-au tăvălit.
S-a furat și se fură peste măsură. Afaceri măsluite sub ochii mulțimii cinstite.
Dosare neîntocmite. Dosare neînaintate. Dosare ținute în sertare. Din când în când, pe masa judecătorilor. Hoții dovediți, achitați sau condamnați cu suspendare. Pedepse ușoare, pentru alte culpe,  pe alte motive decât cele reale. Afaceri din închisoare. Eliberări pentru bună purtare. În timp ce alții trag din greu pentru fapte neînsemnate.
Dar nu pedeapsa ne interesează. La ce ne e de folos să stea cineva după gratii dacă nu se recuperează paguba? Face insul doi-trei ani de pușcărie și rămâne cu miliardele. Cu vila, cu palatul, cu avionul, cu iahtul, cu pițipoancele, cu tezaurul pentru multe generații. S-au întors la matcă hectarele pe care fostul ministru al armatei, domnul Babiuc, le-a cedat fostului cioban Gigi Becali? S-au întors vapoarele în port? În nisip, dalele domnului Videanu? Ce câștigă țara dacă unui deținut îi rămâne tronul de aur? Dacă acel Mucea care a negociat privatizarea industriei petroliere și țițeiului a dispărut, probabil cu comisioane cu tot? Și cine știe cine și pe cât petrolul de sub valurile mării?
Nu sunt bani pentru școlari, medici, pensionari, bugetari. De unde să-i ia premierul. Guvernul. Parlamentul. Din economia neagră care cică ar fi ajuns aproape la jumătate față de cea de la suprafață? Imposibil! Oamenii noștri, clienți flotanți care pot să fugă la alte partide, nu cedează.
Și ce mai rămâne atunci? Să stoarcă premierul lapte din piatră seacă? Chiar așa! Gazele de șisturi. Aurul și argintul de la Roșia Montană. Dacă nu curge, tot pică. În bugetul țării, în buzunarele celor care trag sforile.
Iluzie. Confuzie. S-au privatizat și s-au vândut atâtea și atâtea. Și sistemul de sănătate, sistemul de învățământ, sistemul de pensii – că așa se numesc de la o vreme – n-au beneficiat aproape de nimic. Săraci am fost, săraci am rămas. Cu cât am înstrăinat mai multe, cu atât mai mult ne-am împrumutat. Ne-am îndatorat. Ce ne-a mai rămas de vândut? Pământul! O lege care se pitrocește în tăcere.
Ne mai putem vinde și pe noi! Președintele a și spus-o: cine nu este mulțumit cu cât câștigă în țară, să-și caute norocul pe afară. Avem minți istețe. Și femei frumoase. Și culegem căpșuni pe terenuri străine. Și măsline. Îngrijim bătrâni la domiciliu. Bolnavi. Handicapați. Am ajuns să ștergem la fund toată Europa beteagă. Proteste. Pro și contra. Emisiuni TV. Jurnale. Servicii speciale („problemă de securitate națională”). Comisie specială. Deputați. Senatori. Specialiști. Politicieni. Dezbateri în plenul parlamentului. Votări după convingerea și conștiința fiecăruia. Democrație absolută. Apă de ploaie. Praf în ochi. Oricum va fi, orice se va întâmpla, proiectul se va aproba. Țara are nevoie de bani. Și foamea de bani înghite tot. Proiecte, conștiințe, hotărâri…
Întrebarea e: se va redresa economia națională? Învățământul, sănătatea, pensionarii, bugetarii, șomajul… Sau vom continua să plătim mirosul cârnaților cu zornăitul banilor?

(Prof. Marin Ioniţă)