Circulă în aceste zile pe rețelele de socializare un dialog spumos între doi adversari politici din România anilor 30 ai secolului trecut. Este vorba despre Iorga și Titulescu, două mari personalități ale țării, care, la acea vreme, nu se suportau. La un moment dat, regele Carol al II-lea i-a rugat, de ochii presei, să-și spună la revedere pe peron, la gară. Nicolae Titulescu pleca într-o misiune diplomatică în Elveția și, cu miere în glas, l-a întrebat pe marele istoric care-l petrecuse până la tren: „Să v-aduc ceva de la Geneva, d-le Iorga?”. „Poate o blenoragie” – a venit, pe loc, replica ironică a interlocutorului. Și atunci Titulescu s-a întors către Iorga, spunându-i candid: „Și dacă nu sunteți acasă, i-o las doamnei?”
Ce vreau să spun aici e că politicienii noștri de pe vremuri, cel puțin în perioada interbelică, aveau stofă. Aveau școală, aveau calitate, aveau stil. Se exprimau ales, știau ce vorbesc, se contrau cu eleganță, chiar cu genialitate. Până și furatul de atunci – că, oho, în România s-a furat tot timpul! – se făcea cu stil. Ce ne-a rămas din spiritul și din faptele acelei perioade? Nu prea multe, dar furatul cu siguranță. De fapt, i-aș zice pungășie când văd că în țară – și acum, în plină eră tehnologică, „aitistă” – se fură cu sacoșa ori cu geanta.
Cazul recent de la Vaslui, când președintele Consiliului Județean a fost prins cu valiza burdușită cu „cash” în portbagajul mașinii, e tipic pentru pungășiile baronimii de vârsta a treia din România, lacomă și veroasă, care tot fură de 30 de ani încoace, mufată de regulă la banii statului, și care – alături de familii, de copii, de nepoți – acumulează averi imposibile într-o viață de bugetar.
Cu vreo 20 de ani în urmă, un om politic important al Argeșului – nu-i dau numele, dar trăiește – mi-a spus că dacă se vrea cu adevărat să fie demascată impostura și hoția, organele abilitate trebuie să înceapă verificările cu declarațiile de avere. Să vadă, adică, ce avere are un demnitar, un funcționar public etc la începutul mandatului sau a ocupării unei funcții și ce avere are după patru ani. Între timp, au apărut DNA, DGA, ANI, dar corupția e tot în floare, baronii fură, la fel, cu valiza sau cu sacoșa, alții, mai „deștepți” o fac și la nivel „industrial”, am rămas fără fabrici și uzine, din păduri încă se taie și se cară lemne cu tirurile, dar, vai, sunt prinși doar cei cu câte-o căruță de surcele…
Prin urmare, am fost plăcut surprins în aceste zile când un alt argeșean, colonelul în rezervă Cristian Mihalcea, fost comandant al Poliției Mioveni, readuce în discuție, apăsat, același lucru: declarațiile de avere! Când vezi la ce nivel a ajuns lăcomia și furtul cu tupeu al unora, politicieni, șefi de instituții, medici etc – ne spune ofițerul cu 40 de ani de muncă operativă la activ – nu poți să nu institui obligativitatea declarațiilor de avere! Ca o măsură de luptă împotriva corupției. Altminteri, îi vom da înainte cu jaful și cu tot felul de Buzați superbogați baroni peste săraci.
Citește și Medicul suspect de moartea gravidei de la Botoșani și-a mutat averea pe numele soțului
Citește și Fost șef la Anticorupție, avere nejustificată de 1,15 milioane de lei
0 Comentarii