Ialta, 1945. Cei trei lideri anti-Hitler, Stalin, Churchill și Roosvelt, împart sferele de influență în Europa. Dacă țările din Est au căzut total sub cizma sovieticilor, pentru Grecia s-a stabilit un regim aparte. 90% influență occidentală, 10% – sovietică. Situație complicată, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, comuniștii greci au dorit mai mult și au declanșat război împotriva guvernului de la Atena. A urmat un război civil, între 1946-1949, comuniștii fiind învinși. Așa se face că aproape 100.000 de greci cu convingeri comuniste au trebuit să părăsească Grecia.

Într-o primă fază, s-au refugiat în Bulgaria, Iugoslavia și Albania. După aceea, au fost îndreptați spre diferite alte țări: România, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană și Uzbekistan. În România, grecii au fost distribuiți la Vila Brătienilor de la Florica, Ștefănești, la Craiova și la Sighișoara. Pe noi ne interesează cei stabiliți la Florica. Sunt multe pete albe în istoria Piteștiului și a Argeșului, deși de zeci de ani încerc să găsesc prin arhive ceea ce istoricii locali nu au spus până acum.

După cum se știe, în fața sediului Comunității Elene din Pitești, de pe strada Crinului, tronează bustul lui Nikos Beloianis. Este singurul bust dedicat unui comunist, în Pitești. Nikos Beloianis (1915-1952) a fost un politician comunist grec, unul care a ales să nu fugă din țară, fiind executat, împreună cu soția, în 1952. Imediat, în semn de prețuire, mai multe străzi și școli din Republica Populară Română, precum și fabrica de încălțăminte din Timișoara i-au purtat numele.

Citește și Un mare filosof din Argeş, din păcate uitat. D.C. Amzăr a conferenţiat lui Heidegger

Satul Florica de la Ștefănești a fost numit satul Partizani

Recent, documentându-mă pentru monografia Piteștiului, am descoperit, în volumul „Eu în România mă simt străin. Vieți de imigrant în Grecia”, carte de interviuri realizată de Zoltán Rostás și Nicole Salamon (apărută în 2018), o mărturie extrem de importantă a lui Apostolos Patelakis legată de Florica, de Partizani și de Nikos Beloianis.

„Beloianis a devenit cunoscut în ’51-’52, când a fost arestat, întemnițat și condamnat la moarte. A fost executat în martie ’52. După ce a fost executat Beloianis, satul Florica de la Ștefănești-Pitești a fost numit satul Partizani. Pe certificatul de naștere al lui nevastă-mea, care s-a născut la Florica, scrie că e născută în comuna Partizani… În comuna respectivă exista și statuia lui Beloianis. Toți emigranții, în special cei din partea de sud – Craiova, Pitești, București, Brașov – mergeau în fiecare an, în martie, și îl sărbătoreau pe Beloianis, care era eroul lor, adică al comuniștilor. După schimbarea regimului în România, cei care au rămas acolo – adică românii care locuiesc în aceste blocuri de la Florica – nu mai voiau statuia. Ziceau: «Ce să facem noi cu comunistul ăsta aici». Și au început să lovească statuia, care era de fapt un bust, i-au spart brațele… În final, a intervenit Filiala Uniunii Elene de la Pitești, și – cu ajutorul primarului din Pitești din 1990 – statuia a fost mutată acolo, în fața sediului Filialei Uniunii Elene, undeva într-un părculeț, unde nu prea se vede… Eu am propus în cartea mea, pe care am publicat-o acum în România, ca acest bust să fie luat și să fie trimis la muzeul care s-a creat acum, la Casa Memorială Beloianis, în orașul Amaliada din Peninsula Peloponez. Am propus ca Partidul Comunist Grec să ia această statuie, care în România nu are niciun rost…”

Fără comentarii, totul a fost spus. Iată cum un grec, trăitor la Craiova, Apostolos Patelakis, ne învață istoria Piteștiului și vine cu propuneri realiste! Îi urez succes!

Citește și Gheorghe Zamfir a jucat fotbal cu Nicolae Dobrin pe „Maracana” din Piteşti

Citește și Minunatele întâmplări cu polonezii din oraşul înfrăţit Bydgoszcz