# „Disperat, Alin s-a agățat de mine, urlând că moare” # Prof. univ. dr. Liviu-Doru Nițescu: „Niciodată nu am fost chemat să dau vreo declarație completă în calitate de martor ocular”

Fratele lui Alin Niţescu, prof. univ. dr. Liviu-Doru Nițescu, cineast și președinte al Senatului UNATC “I.L. Caragiale” București, director al departamentului “Regie de film și TV, producție de film” şi președinte SEECS (South-Eastern Europe Cinema Schools), a fost alături de tânărul care s-a stins prematur în ultimele sale clipe de viaţă, de la administrarea injecţiei care s-a dovedit a-i fi fatală, până la descesul pacientului, a doua zi, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti. Fratele mai mare al victimei, originar din Câmpulung Muscel, a fost martor al lungului şir de greșeli și bâjbâieli care i-au retezat lui Alin șansele de supraviețuire, iar mărturia sa este impresionantă…
„Pe 1 august 2013 m-am dus cu fratele meu, Alin Nițescu, la Clinica «Dr. Irimia», unde urma un tratament medical lunar. Îl mai însoțisem la acest tratament o dată, în iarna lui 2013. Ne-am prezentat la cabinetul dr. Herișanu Ramona pe la 09.30. Am așteptat în hol să îi vină rândul fratelui meu, iar pe la 09.50 am fost chemați în cabinet. A fost întrebat «Cum te mai simți?», «Ai mai mâncat ciocolată?» i-a fost monitorizată greutatea, am fost duși într-un cabinet vecin (tot la etajul 1, cabinetul de vizavi de scări), unde fratelui meu i-a fost administrată injecția cu zypadhera de către asistenta calificată pentru această procedură”, povestește, pentru Jurnalul de Argeș, profesorul Liviu-Doru Nițescu.
După ce lui Alin i-a fost administrată injecția, fratele a coborât împreună cu pacientul la parter, în holul de lângă recepția clinicii.
”Știam din iarna lui 2013 că, după injecție, pacientul trebuie să aștepte în holul clinicii, lângă recepție, timp de 45 de minute – o oră, înainte să poată pleca acasă. După câteva minute de la momentul în care am ajuns la parterul clinicii, în jurul orei 10:05, fratele meu mi-a spus că îi este rău, că amețește și că își simte mâinile moi. Am urcat amândoi înapoi la etajul 1, la cabinetul dr. Herișanu Ramona. Pe scări am observat că fratele meu avea deja probleme de coordonare a membrelor inferioare, în sensul că îi era greu să ridice picioarele pentru a urca scările. Continua să îmi spună că îi este foarte rău și acuza această stare de moliciune în mâini și în picioare.
Am ajuns la cabinetul dr. Herișanu Ramona, am intrat și i-am comunicat că fratelui meu îi este rău. Apoi, împreună cu dr. Herișanu Ramona, ne-am deplasat în același cabinet vecin unde i se administrase injecția. Alin a fost întins pe patul de consultație. În cabinet era o altă doctoriță, care a mai stat la birou câteva minute, apoi a plecat și nu s-a mai întors. Fratele meu acuza o stare de somnolență, adormind în timp ce vorbea. Dr. Herișanu Ramona nu l-a lăsat să adoarmă, zicând că trebuie ținut conștient. I s-a luat tensiunea de mai multe ori, iar medicul a constatat că este foarte mare. M-am uitat pe tensiometru și am văzut că arăta 20 și creștea. La indicațiile dr. Herișanu Ramona, una dintre asistente i-a administrat fratelui meu o injecție cu FUROZEMID. Dr. Herișanu Ramona l-a întrebat pe fratele meu dacă a mâncat și dacă a băut apă. El a răspuns că nu și i-a indicat să mănânce și să bea apă. A mâncat o jumătate de napolitană și o linguriță cu zahăr (dată de către dr. Herișanu Ramona) și a băut în jur de 1,5-2 litri de apă. Dr. Herișanu Ramona ne-a comunicat apoi că trebuie ca fratele meu să bea multă apă pentru hidratare”, mai povesteşte fratele lui Alin.

„Dr. Herișanu mi-a spus că nu este nimic grav, că totul este sub control”

În tot acest timp, starea de rău a pacientului s-a accentuat. „Pe la 10:30, fratele meu a vomitat tot ce înghițise până atunci. A început să sughită spasmodic, să strige și să se zbată, într-o stare vecină cu delirul, acuzând dureri atroce de cap. Mi-a arătat că simte că îi explodează capul. Dr. Herișanu Ramona mi-a spus că simptomele sunt normale pentru sindromul postinjectare, că nu este nimic grav, că totul este sub control și că situația va fi rezolvată. Alin a devenit din ce în ce mai agitat, a strigat că este între viață și moarte, a strigat după ajutor, și-a strigat părinții, m-a rugat să îl iau de acolo și să îl duc la București la spital. Spunea că nu mai poate suporta durerea și că simte că moare. Dr. Herișanu Ramona i-a indicat uneia dintre asistente să îi monteze fratelui meu o branulă și a fost pregătită o perfuzie în care am înțeles că este DIAZEPAM”, mai spune profesorul.

„Își striga părinții”

Alin era din ce în ce mai agitat și continua să acuze dureri insuportabile. Fratele povestește că nu reușea să își mai coordoneze mâinile și picioarele. “S-a opus montării branulei. A împins asistenta și a fost chemată o altă asistentă, despre care dr. Herișanu Ramona spunea că are experiență la camera de gardă dintr-unul din spitalele din Pitești. Eu încercam să îl țin pe fratele meu, dar era foarte agitat. Nici această asistentă nu a reușit să îi monteze branula. Alin a încercat să se ridice, strigându-mi în continuu că este între viață și moarte. La indicațiile dr. Herișanu Ramona, una dintre asistente i-a făcut fratelui meu o injecție cu DIAZEPAM. În tot acest timp fratele meu s-a agățat disperat de mine, urlând că moare, că nu mai poate, că îi explodează capul”.

“Asistentele îl strigau: «Alin! Alin! Alin!»”

Fratele lui Alin povesteşte că, la 10-15 minute după ce i-a fost administrată injecția cu DIAZEPAM, Alin a adormit. Era în jur de ora 10:50-11:00.
„După ce a adormit, i-a fost montată branula și i-a fost pusă perfuzia. Am stat lângă el cam 10-15 minute, apoi am ieșit să dau un telefon. Din hol am auzit cum în cabinet asistentele îl strigau: «Alin! Alin! Alin!». Am intrat în cabinet imediat și am observat că fratele meu vomitase suc gastric, iar asistentele încercau să îl țină pe Alin (aflat în stare de inconștiență) cu capul în jos. Podeaua cabinetului era plină de vomă de culoare maro. Hainele lui și patul erau și ele pline de suc gastric. Una dintre asistente dădea deja cu mopul, curățând podeaua. Fratele meu nu a fost conștient niciun moment”. Potrivit fratelui, starea lui Alin Nițescu nu s-a mai ameliorat.
„După ce a «adormit», fratele meu nu a mai revenit niciodată la starea de conștiență. Am intrat în cabinet și am văzut-o pe dr. Herișanu Ramona cu telefonul în mână, vorbind la ambulanță… Ulterior, de la tv, am aflat că Salvarea a fost chemată pentru «un pacient care are o reacție alergică», nu pentru unul intoxicat cu olanzapină, motiv pentru care ambulanța a venit DOAR cu șofer și asistentă. Mie dr. Herișanu Ramona mi-a comunicat textual că a vorbit cu «șefa sa» și că aceasta, la rândul ei, a vorbit la Spitalul Județean cu șeful Secției ATI, dr. Păun, aranjând ca fratele meu să fie transferat acolo și că de aceea a chemat ambulanţa, apoi m-a asigurat că totul este sub control, că a avut cazuri și mai grave (iar asistentele confirmau acest lucru) și că fratele meu va dormi 24 de ore și apoi se va trezi, fără să rămână cu sechele în urma sindromului postinjectare”, povestește profesorul Liviu-Doru Nițescu.
Potrivit celor relatate de profesor, la un moment dat, Alin a început din nou să vomite suc gastric. „Pentru că eram lângă el, l-am ținut de frunte și a vomitat pe podeaua cabinetului. Dr. Herișanu Ramona a sunat din nou la 112, bănuind că mașina a fost trimisă la o adresă greșită. Salvarea a ajuns în jurul orei 11:45. Asistenta de pe ambulanță a urcat în cabinet, l-a văzut pe fratele meu inconștient, a făcut câteva manevre de control, l-a conectat la un aparat de monitorizare şi le-a reproşat asistentelor clinicii că pulsul este foarte jos și că nu își dau seama cât de grav este. Pe monitor, pulsul fratelui meu era undeva între 50 și 60. Asistenta de pe ambulanță i-a făcut o injecție cu adrenalină și pulsul s-a ridicat la 80-90. Trupul fratelui meu s-a încordat de câteva ori, apoi s-a liniștit”, spune fratele.

“Dr. Ciocănea a aflat de la mine informația că fratele meu a vomitat suc gastric”

Profesorul Liviu-Doru Nițescu povesteşte că, atunci când asistenta de pe ambulanță a decis că pacientul poate fi transportat, Alin a fost dus cu targa la mașină.
“Mi-a spus că nu îl pot însoți în salvare. Am întrebat-o cât de grav este și mi-a spus că foarte grav și că fratele meu este în comă. Salvarea a plecat spre Spitalul Județean Argeș. Am ajuns și eu acolo cu mașina personală. Am aflat că fratele meu a fost deja transferat la Secția ATI și că avea convulsii. Am cerut să vorbesc cu dr. Constantin Păun, care m-a îndrumat către medicul de gardă, dr. Ciocănea. Acesta mi-a cerut amănunte referitor la ce s-a întâmplat, pentru că nu avea niciun fel de informație nici despre tratamentul care a provocat sindromul postinjectare, nici despre ce tratament i-a fost administrat fratelui meu după apariția acestui sindrom. Mi-am dat seama, după reacția dumnealui, că dr. Ciocănea a aflat de la mine informația că fratele meu a vomitat suc gastric în timp ce era în stare de inconștiență. A spus că speră să nu fi și aspirat suc gastric, pentru că, dacă a aspirat, lucrurile pot fi foarte complicate. Fratele meu nu era intubat în acest moment în salonul ATI de la Spitalul Județean Argeș, dar starea lui era în continuare de inconștiență”.

”Mi-a spus că fratele meu are febră foarte mare şi că trebuie să mă duc să cumpăr gheaţă, pentru a-i face împachetări”

După acest moment, la Spitalul Județean au ajuns și părinții lui Alin. “Dr. Păun și dr. Ciocănea au fost foarte rezervați în privința diagnosticului și a șanselor de supraviețuire ale fratelui meu. Au spus că fac tot posibilul, explicând că lucrurile sunt foarte grave. Pe 1 august, în jurul orei 21:15, dr. Ciocănea mi-a spus că fratele meu are febră foarte mare și că trebuie să mă duc să cumpăr gheață, pentru a-i face împachetări. Am revenit cu gheața și am intrat în salonul în care era fratele meu. Asistenta a efectuat împachetarea cu gheață. Mi s-a spus că temperatura a scăzut.
De asemenea, dr. Ciocănea mi-a spus că fratelui meu i se fac analize la intervale foarte scurte … Am asistat la o discuție în care o asistentă de la laboratorul Spitalului Județean venise pe secția ATI pentru a-i reproșa doctorului Ciocănea că cere prea des analize pentru fratele meu, dr. Ciocănea explicându-i cât de important este să facă aceste analize”, mai spune fratele.

„Timp de o lună de la deces, nimeni nu ne-a contactat sau chemat pentru declaraţii”

Pe 2 august, puțin înainte de ora 14:00, una dintre asistentele care ieșeau din secția ATI le-a comunicat fratelui și mamei lui Alin că starea pacientului este foarte, foarte gravă și că se încearcă resuscitarea lui.
„La ora 14:05 fratele meu a fost declarat decedat. A doua zi, a fost realizat examenul anatomopatologic al fratelui meu și în urma acestuia am fost sfătuit să mă duc la Poliția Municipiului Pitești pentru a depune o plângere cu privire la moartea suspectă a fratelui meu. Am făcut acest lucru, fiind însoțit de dl. avocat Savu Ion. Timp de o lună de la decesul fratelui meu, nu a existat niciun fel de informare din partea Poliției Municipale Pitești, nimeni nu ne-a contactat sau chemat pentru declarații, nici pe mine, nici pe părinții mei. Mai târziu, în urma unui memoriu scris de tatăl meu, prof. Viorel Liviu Nițescu, în luna septembrie 2013 și în urma mediatizării cazului în presa scrisă și la televiziune, Poliția Municipală a început să lucreze efectiv la cazul decesului fratelui meu și să comunice informații (contradictorii, de altfel: că nu s-au recoltat probe biologice; că s-au recoltat sau nu se găsesc; că s-au recoltat, dar s-au distrus la Spitalul Județean etc.)”.

“Un mod de a împiedica sau încetini ancheta”

Indignarea fratelui cu privire la mersul anchetei e cu atât mai mare cu cât el a și fost martor ocular al evenimentelor care l-au trimis pe Alin în mormânt: „În afara declarației inițiale, în toți cei peste șase ani scurși de la decesul fratelui meu, Alin-George Nițescu, niciodată nu am fost chemat la Poliție sau Procuratură pentru a da o declarație completă în calitate de martor ocular al celor întâmplate. Convocările mele la Poliție au fost doar pentru a mi se aduce la cunoștință diverse acte și proceduri. Motivele acestei atitudini nu pot fi decât cel puțin obscure și lasă impresia unui mod de a împiedica sau încetini ancheta”. Mai trebuie spus că pe 14 decembrie, anul trecut, Doru Nițescu a fost chemat să depună mărturie la Judecătoria Pitești în cadrul dosarului penal pentru ucidere din culpă, deschis în urma morții fratelui său.