# Ion Vâlcu le-a făcut plângere penală lui Nicolae Ivănescu, Gheorghe Popescu şi Mihai Dumitrică. Şoc şi groază în Afganistanul de la hotel Muntenia. Magnatul Nicolae Ivănescu, la pachet cu Gheorghe Popescu (actualul proprietar al hotelului Argeşul) şi cu ginerele acestuia din urmă, avocatul Mihai Dumitrică, fac obiectul unei plângeri penale la Parchet pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. Cine credea că gruparea foştilor angajaţi şi acţionari ai societăţii, al cărei vârf de lance este Ion Vâlcu, nu va reacţiona, s-a înşelat. La mijloc sunt sume imense şi, când e vorba să pierzi o asemenea avere, nu mai există nici milă şi nici discreţie.

Scurt tratat despre cum să renunţi la 1,5 milioane de euro

Odinioară foşti asociaţi, Ion Vâlcu şi Nicolae Ivănescu au devenit acum duşmani de moarte. Ies la iveală inginerii financiare de o grosolănie care stârneşte râsul şi sfidează logica. În urma unei înţelegeri pe din dos, Gheorghe Popescu şi-a cedat pachetul de acţiuni cu 1 milion de euro către Nicolae Ivănescu, pe data de 23 ianuarie 2009. Asta în contextul în care, cu doar patru luni mai înainte, pe 12 septembrie 2008, încheiase un act de cesiune cu alte patru persoane (Ion Vâlcu, Constantin Popescu, Crăciun Valeriu Doru şi Nicolae Ivănescu), pentru o sumă mult mai mare, de 2,5 milioane de euro, scadentă pe 12 martie 2009. Practic, la începutul lui ianuarie 2009, Popescu a acceptat să piardă 1,5 milioane euro din cele 2,5 promise în contractul iniţial (şi scadente peste doar două luni, în martie acelaşi an), ca să primească numai 1 milion de euro de la cel supranumit Nenea. Atenţie, însă, aceşti bani “se vor achita în termen de 3 (trei) ani de la data semnării prezentului act”. Practic, milionul de euro pe care i l-a promis Ivănescu lui Popescu va fi achitat cu încetinitorul, adică  “cel mai târziu până la data de 23.01.2012”. Asta da, afacere! Mai întâi să accepţi să vinzi în pierdere cu 1,5 milioane de euro, iar apoi să mai fi de acord şi ca mărunţişul pe care ţi l-a oferit cu atâta „generozitate” Ivănescu să fie scadent abia peste trei ani. În contextul în care tu puteai încasa 2,5 milioane de euro peste doar două luni. Ca să fim maliţioşi, cu puterea de hipnoză care l-a făcut celebru, Nenea şi-a mai adăugat în colecţie încă una din prăzile sale. Problema e că ceilalţi trei acţionari din contractul iniţial, cel de 2,5 milioane euro, ne referim la Ion Vâlcu, Constantin “Ţil” Popescu şi Doru Valeriu Crăciun, au lăsat discreţia de-o parte şi au făcut plângere penală în care îi acuză la pachet, pe Ivănescu şi Popescu, de evaziune fiscală. Vă prezentăm integral şi în exclusivitate textul plângerii penale care-i vizează, deopotrivă, pe Nicolae Ivănescu şi pe Gheorghe Popescu, dar şi pe Mihai Dumitrică, avocat şi ginere al lui Popescu. Textul plângerii este foarte important şi pentru că în el se devoaleză, în premieră absolută, mecanismul jafului la hotel Muntenia. Aflăm astfel cum a încercat să pună mâna magnatul Ivănescu pe cel mai important brand hotelier al judeţului Argeş.

Exclusivitate/Plângerea penală împotriva lui Ivănescu şi Popescu. Vâlcu reclamă o evaziune de 239.155 euro

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti
Nr. înreg. 941
Ziua 10, luna noiembrie, anul 2010
Domnului Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti

Subsemnaţii, Vâlcu Ion, Popescu Constantin, Crăciun Valeru Doru, domiciliaţi în (…..), formulăm prin prezenta plângere penală împotriva numiţilor Dumitrică Mihai, Popescu Gheorghe, Ivănescu Nicolae, care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 Cod Penal, precum şi de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 pct. 1 din Legea 214/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, lege care instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea.
În fapt: Dl Popescu Gheorghe în calitatea de acţionar al SC Turism Muntenia SA ne-a cesionat un număr de 45.298 acţiuni ale societăţii prin contractul de cesiune încheiat la data de 12.09.2008 autentificat sub nr. 4458 din 12.09.2008 la BNP Gabriela Chiran. Cele 45.298 acţiuni au fost cesionate, conform contractului mai sus menţionat, nouă şi dlui Ivănescu Nicolae, cesionându-se fiecăruia un număr de 11.324 acţiuni, excepţie făcând dl. Ivănescu Nicolae cu un număr de 11.326 acţiuni cesionate. Conform art. 3 al contractului meţionat, preţul cesiunii a fost stabilit la suma de 2.500.000 euro (două milioane cinci sute de mii de ero), plătibil în euro, care urma să fie achitat în 6 rate lunare egale. Plata urma să fie făcută până cel mai târziu la data de 12.03.2009. La art. 4, pct. e, din contract – articol care se referă la obligaţiile părţilor – este precizat faptul că „prezentul contract va fi executat cu bună credinţă şi îşi va îndeplini toate obligaţiile decurgând din acesta”. Această bună credinţă însă nu a fost respectată de cei trei făptuitori întrucât la data de 23.01.2009 a fost încheiat un alt contract de cesiune în care acelaşi cedent, Popescu Gheorghe, prin acelaşi mandatar, Dumitrică Mihai, vinde acelaşi număr de 45.298 acţiuni dlui Ivănescu Nicolae pe un cu totul alt preţ, şi anume 1.000.000 euro (un milion euro). Considerăm că modificarea preţului de la 2.500.000 euro din primul contract, la 1.000.000 de euro – preţul din cel de-al doilea contract, reprezintă fapta de infracţiune fiscală prin sustragerea făptuitorilor de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prin aceasta cesionarul sustrăgându-se de la plata impozitelor datorate bugetului de stat. Fapta de evaziune fiscală ilicită este definită ca fiind o acţiune conştientă a contribuabilului Ivănescu Nicolae ce încalcă în mod voit o prescripţie legală cu scopul de a nu plăti obligaţiile fiscale cuvenite. În acest scop s-a recurs la diminuarea preţului contractului, diminuare ce a avut loc cu acordul cedentului Popescu Gheorghe şi a mandatarului, av. Dumitrică Mihai. Frauda fiscală  a celor trei făptuitori presupune o încălcare directă şi deliberată a regulilor impuse pentru stabilirea şi plata impozitului. Potrivit prevederilor Codului Fiscal, obligaţia calculării şi reţinerii impozitului asupra câştigului din transferul valorilor mobiliare în cazul societăţilor închise revine cesionarilor, la momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului, la fiecare tranzacţie, impozitul fiind final. Cum sarcina revine cesionarului, în speţa noastră Ivănescu Nicolae, iar câştigul se determină ca diferenţa pozitivă între preţul de vânzare şi valoarea nominală/preţul de cumpărare al respectivelor acţiuni/părţi sociale, acesta datora impozit către bugetul de stat în sumă de 239.155 euro (calculul  a fost făcut la un curs valutar BNR de 1 euro = 4.2910 lei, curs înregistrat la data de 23.01.2009 – data încheierii celui de-al doilea contract de cesiune).   
Contractul de cesiune semnat la data de 23.01.2009, având încheierea de atestare nr. 36 din data de 23.01.2009, dată de avocat Popescu Dana Maria, a fost încheiat în perioada de execuţie a contractului de cesiune încheiat la data de 12.09.2008, la BNP Chiran Gabriela, având încheierea de autentificare nr. 4458, perioada stabilită conform acestui contract fiind de la data de 12.09.2008 până la data de 12.03.2009.
Printr-o înţelegere verbală existentă între noi, dl. Ivănescu Nicolae şi-a luat angajamentul să achite primele rate din primul contract, însă acesta nu a notificat societatea după fiecare plată efectuată, împreună cu o copie a documentului de plată din care să reiasă care sunt acţiunile pentru care a înţeles să facă aceste plăţi.
Datorită şi acestui fapt, din cele 11.326 de acţiuni, nu a putut fi transferată nicio acţiune în proprietatea lui Ivănescu Nicolae, neînregistrându-se cesiunea dintre Popescu Gheorghe şi Ivănescu Nicolae în Registrul Acţionarilor.
Întrucât în al doilea contract de cesiune (23.01.2009) apare ca fiind făcută plata pentru un număr de 16.958 acţiuni, considerăm că preţul lor reprezintă primele rate achitate din primul contract de cesiune încheiat la data de 12.09.2008.
La data de 26.01.2009 ne-a fost adus la cunoştinţă, de către dl. Ivănescu Nicolae, cel de al doilea contract de cesiune încheiat între dl. Popescu Gheorghe, prin mandatar Dumitrică Mihai şi Ivănescu Nicolae, solicitându-ne să-l înregistrăm pe acesta în Registrul Acţionarilor, fapt ce ne-a împiedicat să rambursăm tranşele de plată datorate şi neachitate conform primului contract.
Acţiunile plătite din cel de al doilea contract de cesiune (16.958 acţiuni) nu au fost înregistrate în Registrul Acţionarilor societăţii, întrucât cesionarul – Ivănescu Nicolae, nu a făcut dovada justificării virării impozitului la bugetul de stat ori potrivit prevederilor Codului Fiscal, art. 66, transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul acţionarilor, operaţiune care nu se poate efectua fără dovada justificării virării impozitului la bugetul de stat.
Fapta de înşelăciune se regăseşte în vânzarea succesivă a aceloraşi acţiuni de către acelaşi cedent Popescu Gheorghe, fără ca, la primul contract, să se fi încheiat un act adiţional de modificare a acestuia şi fără ca societatea să fi fost notificată în acest sens.
Infracţiunea de înşelăciune presupune însă sub aspectul laturii obiective o acţiune de inducere în eroare în mod voit a celor trei făptuitori. În mod excepţional, ea se săvârşeşte printr-o inacţiune, această inacţiune reprezentând neaducerea la cunoştinţa noastră a rezoluţiunii primului contract întrucât, la data încheierii celui de al doilea contract, primul contract se afla în perioada de derulare.
Inducerea noastră în eroare de către cei trei făptuitori a fost făcută cu scopul de a acumula Ivănescu Nicolae un pachet de acţiuni care să-i asigure majoritatea în adunările generale.
Consiliat  fiind de avocatul Dumitrică Mihai, Ivănescu Nicolae a încercat înregistrarea unei hotărâri AGOA, care, în realitate nu a avut loc, votând în fals cu acţiuni care nu-i aparţineau, cu un alt consiliu de administraţie, din care făcea parte şi Popescu Gheorghe, cu toate că este conflict de interese întrucât acesta este administratorul societăţii SC HR EDEN SRL care deţine hotelul Argeş.
Menţionăm faptul că dl. Dumitrică Mihai este ginerele dlui Popescu- de aici rezultând şi interesul acestuia în implicarea sa în mod negativ în toate activităţile infracţionale săvârşite în detrimentul societăţii.
Considerăm că Dumitrică Mihai l-a consiliat pe Ivănescu Nicolae cu opinii şi sfaturi în scopuri ilegale, ajutându-l pe acesta în încercarea sa de a monopoliza puterea în cadrul societăţii, participând la şedinţele Consiliului de Administraţie şi impunându-şi punctul de vedere prin ameninţări adresate celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie (prezenţa sa nefiind agreată decât de dl. Ivănescu Nicolae).
Conform prevederilor art. 144 din Statutul profesiei de avocat, pct. (3): „Un avocat este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului, în cazul în care, acţiunile şi scopurile clientului, deşi aparent legale la începutul asistenţei şi sau reprezentării, se dovedesc pe parcursul acesteia ca fiind infracţionale”.
Toate aceste prevederi au fost încălcate cu bună ştiinţă de av. Dumitrică Mihai, încălcându-şi obligaţiile profesiei sale de a-şi exercita activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite.
Fapta săvârşită de avocat, prin care se încalcă dispoziţiile Legii nr. 51/1995, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit articolului 73 din Legea nr. 51/1995.
În susţinerea plângerii noastre înţelegem să ne folosim de proba cu acte, sens în care ataşăm înscrisurile la care s-a făcut referire.
Vâlcu Ion
Popescu Constantin
Crăciun Valeru Doru

Câteva ciudăţenii care ne-au sărit în ochi

Lecturând plângerea penală, ne-a sărit în ochi un lucru cel puţin curios. Cităm: „Printr-o înţelegere verbală existentă între noi, dl. Ivănescu Nicolae şi-a luat angajamentul să achite primele rate din contract…”  Vâlcu şi „Ţil” Popescu au testat pe pielea lor cât de valabile sunt înţelegerile verbale şi cât de serios a fost Ivănescu, care a încheiat, prin spatele lor, un alt contract de cesiune. Şi încă ceva. În primul contract de cesiune, cel de 2,5 milioane euro, la art. 3.2 scrie că cesionarii vor fi obligaţi să facă notificări după fiecare plată efectuată, atât către cedent (Gheorghe Popescu), cât şi către SCT Muntenia. În cazul în care nu se vor remite aceste notificări, transferul de proprietate nu va fi considerat efectuat. Aceste stipulări precise arată că părţile care legalizează tranzacţia ştiu exact ce au făcut şi ce au de făcut pentru ca acţiunea să decurgă legal şi fără posibilitatea de a se păcăli reciproc. Altfel spus, nu sunt tâmpiţi şi nici escroci. Însă în al doilea contract de cesiune, tot la art 3.2 scrie că „16.958 de acţiuni au trecut în proprietatea cesionarului (Ivănescu) de astăzi, data semnării prezentului contract… ” Asta înseamnă că aceste acţiuni au fost plătite cumva, de unde rezultă că cei doi, cesionarul Ivănescu şi cedentul Gheorghe Popescu, sunt ori naivi, ori ingineri financiari. De asemenea, nu ne este clar cum de a ajuns Gheorghe Popescu în posesia hotelului Argeşul, ca şi activ al SCT Muntenia. Fiindcă, se spune la un moment dat în plângerea penală, că Popescu a votat într-un CA fantomă de la Muntenia, alături de Ivănescu, deşi se afla în conflict de interese, ca şi administrator al SC HR EDEN SRL, care deţine hotelul Argeşul. E absolut ciudat cum a reuşit acesta să păstreze hotelul Argeşul, dar şi să înstrăineze către Ivănescu partea sa de acţiuni din SC Muntenia SA. Semnele de întrebare sunt însă mult mai multe şi ele trebuie elucidate, într-un viitor cât mai apropiat.
(Gabriel Grigore)