Web Analytics

Ediţie specială „Sclavia de la Berevoeşti” „Sclavii erau plimbaţi în căruţe ziua în amiaza mare”

de | 20.07.2016 21:16 | Dezvăluiri

# Au dezvăluit localnicii în discuțiile cu redactorii Jurnalului de Argeș # Reportaj în satul ororilor.    

Satul Gămăceşti din comuna argeşeană Berevoeşti a devenit „faimos” pe tot globul săptămâna trecută, după ce au ieşit la iveală ororile comise de romii din nouă grupări interlope asupra a zeci de persoane racolate, inclusiv minori și persoane cu handicap. O echipă de la Jurnalul de Argeș a fost în satul ororilor și a reușit să stea de vorbă cu mai mulți localnici, inclusiv cu un lider local.

Capăt de lume civilizată, început de comună primitivă

Drumul de la Piteşti la Berevoeşti durează aproape o oră şi jumătate, iar de la Primărie până la Gămăceşti mai sunt câțiva kilometri. „Mergeţi până vedeţi un pod în stânga, treceţi pe el şi aţi ajuns în sat”, ne îndrumă un localnic.
De cum treci podul care te duce în Gămăceşti, prima senzaţie e de loc cu case părăsite. Nu se aude niciun zgomot, de parcă toată lumea ar fi fugit pe alte meleaguri. Amalgamul de construcţii e ciudat, casele masive fiind împrăștiate printre căsuţele cu acoperişuri ieftine sau cu folie pe post de acoperiş şi poduri semiacoperite de care stau agăţate cauciucuri sparte şi alte mărunţişuri.
Satul e înconjurat de o verdeaţă idilică, parcă în antiteză cinică cu grozăviile ce s-au petrecut aici timp de 12 ani fără ca autorităţile locale şi poliţia să aibă vreo reacţie. Drumul e plin de praf, iar asfaltul pare desprins din război și te face să te simţi la un capăt al lumii civilizate. Capăt de lume, început de comună primitivă.
Avem de așteptat aproape zeci minute până să vedem pe cineva. O femeie trecută de 50 de ani iese de pe o uliță. Ne refuză scurt când o abordăm legat de subiectul sclavilor de la Gămăceşti: „Nu ştiu nimic de treaba asta. Nu am ce să vă spun.”
După mai multe refuzuri ale localnicilor reușim să dăm în cele din urmă de un lider rom local.  Îi dezvăluim scopul vizitei noastre. Ne privește cu un surâs blând din spatele gardului. „Ce să vă mai spun? Nu au dat toţi ziariştii pe televizor de ce s-a întâmplat aici?”. Insistăm și acceptă să ne primească să stăm de vorbă, dar numai după ce îi promitem că nu îi vom dezvălui identitatea: „Nu vreau să am probleme.”

„80% din cei arestaţi sunt finii primarului Proca”

Interlocutorul nostru vorbește puțin la început. Încet-încet însă, după ce îi câștigăm încrederea, începe să facă dezvăluiri pe bandă rulantă: „Cei pe care i-a luat poliția săptămâna trecută făceau legea aici în sat. Ei nu știu să muncească, ci doar să dea cu biciul. Sunt cei care locuiesc în capătul satului, la un kilometru de aici cum mergi pe drumul care înconjoară Gămăceştiu’. Vreo 80% din cei arestaţi sunt finii primarului Proca.”
O întrebare ne tot dă târcoale: cum a fost posibil ca timp de 12 ani zeci de oameni defavorizaţi, inclusiv persoane cu handicap sau minori, să fie torturaţi şi puşi la munci grele fără ca nimeni să aibă vreo reacţie?
Bărbatul cu care stăm de vorbă zâmbeşte. „Romii le zicea boschetari la ăia de muncea pentru ei, se plimbau cu sclavii prin căruţă prin sat fără problemă şi râdea. Toată lumea ştia că ăia chinuie oameni amărâţi, dar n-are nimeni curaj să vorbească, le lua gâtu’ ăştia.”
Mai aflăm că în sat s-a instituit o lege nescrisă a tăcerii. „E un fel de Omerta, cum au mafioţii ăia în Sicilia. La oameni le e frică să vorbească. Ştii cum era aici în sat: Dacă comenta vreunu’, romii scoteau teancu’ de bani de la cămaşă şi ziceau: te omor bă și am bani să-ți plătesc și înmormântarea.”

„Primăria și Poliția i-au lăsat mereu în pace pe romii care aveau sclavi”

Bărbatul din faţa noastră e revoltat: „Primăria și Poliția i-au lăsat mereu în pace pe romii care aveau sclavi. Nu s-a ocupat nimeni de ei. Primăria nu a făcut nimic ca să îi educe. Iar ei nu au plecat în altă parte, ci s-au înmulțit. Când se căsătorește cineva, rămâne tot în Gămăcești.”
„Ştiţi de ce s-a ajuns la toată nebunia asta?”, ne întreabă bărbatul aflat în fața noastră, la o masă veche pe care soția sa tocmai a pus trei pahare cu apă rece. „Pentru că nimeni nu s-a ocupat de cei de aici, pe nimeni nu i-a interesat de comunitatea asta. Doar la alegeri vin parlamentarii cu limuzinele, dau niște sacoșe și pleacă. Sunt cam 1.200 de oameni în Gămăceşti, 900 dintre ei au drept de vot. Peste 80% din locuitorii de aici nu ştiu să scrie sau să citească. Toţi au fost folosiţi ca masă de manevră la alegeri. S-au dat ajutoare sociale la cei cu maşini străine, iar unii din ăia de avea dreptu’ la ajutoare nu a primit. În campanie electorală, cei care nu votau cu anumiţi candidaţi nu primeau ajutoare sociale. Democrația asta e mai proastă decât comunismul.”

„Până la justiție, Dumnezeu n-a mai suportat!”

În discuție intervine și soția interlocutorului nostru. „E strigător la cer ce s-a întâmplat. Cum să iei cu patentul părul din capul unui copil și să îi tai din ureche? Noi muncim de dimineaţa până seara şi ăia făceau miliarde punând la munci nişte amărâţi pe care îi chinuia. Până la justiție, Dumnezeu n-a mai suportat. Pe șefu’ divin nu putem să îl mințim. Nu aveau frică de nimic ăștia”, ne spune doamna F.S.

„Poliţia şi Salvarea au de muncă de nu se poate la noi aici în sat”

Soțul doamnei ne dezvăluie despre sclavi că „erau mai jegoşi ca ăia de îi ţineau. Era nespălaţi, plânşi şi li se vedeau vânătăile pe mâini când treceau cu ei prin căruţe pe lângă casele noastre. Toată lumea îi vedea. I-au arestat pe cei care îi chinuiau, dar degeaba.”
Scandalurile se țin lanț la Gămăcești: „Nu e zi în care ăia din capul drumului să nu se bată. Poliţia şi Salvarea au de muncă de nu se poate la noi aici în sat.”
Brusc, interlocutorul nostru nu mai are chef să vorbească. Ne îndrumă totuşi să mergem la o casă aflată în capătul uliţei pe partea stângă. „E un verișor de-al meu.”
Îi urmăm sfatul şi în scurt timp ajungem în faţa casei indicate, o locuinţă fără etaj şi fără fasoane, cu un acoperiș destul de vechi. Un bărbat slab, ce nu pare să aibă mai mult de 30 de ani, vine la poartă. Ne deschide poarta numai după ce îi spunem cine ne-a trimis.

„Copiii merg la şcoală pentru alocaţii, mulţi nu ştiu să scrie când termină şcoala”

„Sunt multe probleme la noi în sat și nimeni nu vrea să facă nimic. Cu romii ăia care chinuiau oameni e treabă veche și nimeni n-a făcut ceva. Am ajuns de râsul lumii pentru că autorităţile n-a făcut nimic în toți anii ăștia. E jale domnule la noi în sat, e vai de mama noastră. La grădiniţa din sat, copiii n-au veceu şi îşi fac nevoile în spatele grădiniţei. Într-o zi, copilul meu a venit plin de rahat de la grădiniţă. În Gămăceşti n-avem nici măcar un punct sanitar. Şi încă ceva: copiii merg la şcoală pentru alocaţii, mulţi nu ştiu să scrie când termină şcoala. Sunt mulţi care abandonează şcoala după clasa a IV-a. Nimeni nu face nimic să rezolve problemele astea mari.”

„Unul dintre sclavi n-a mai suportat chinurile şi s-a aruncat într-o fântână”

Suntem curioși să aflăm cum s-a aflat de ororile din sat. „A fost niște sclavi care a evadat acu’ câțiva ani şi a făcut plângeri la poliţie. Însă cred că şi aşa nu se întâmpla nimica dacă nu murea două persoane anu’ trecut. Unu’ lucra pe deal aici în spatele satului şi a venit un lemn mare peste el şi l-a făcut praf. Altu’ n-a mai suportat chinurile şi s-a aruncat într-o fântână. În fine… Ştiţi totuşi care e marea problemă? Poate o să-i bage pe ăia la pârnaie, dar comunitatea de aici o să rămână tot nespălată, cu venituri mici şi analfabetă”, ne declară bărbatul cu care stăm de vorbă pe o bancă în spatele casei.

Investigatorii sub acoperire au fost confundaţi cu nişte hoţi

Aflăm câteva detalii și din noaptea de dinainte de descinderi: „Au venit de noaptea polițiștii, unii era îmbrăcați normal, ca localnicii. Câțiva au fost văzuți prin pădure și au fost confundați cu niște hoți. Vreau să îi felicit pe polițiști. Au lucrat ca la carte. Au înconjurat satu’ și nimeni n-a mai putut să plece. Unii dintre romii care băteau sclavii au fost găsiți prin GPS în București și Giurgiu, unde era plecați cu transporturi de lemne. Se taie mult lemn la Berevoești și se taie ilegal, dar autoritățile nu face nimic.”
Îl lăsăm pe interlocutorul nostru și o luăm pe jos spre zona periculoasă a satului. Ne apropiem la câțiva metri, însă mai multe fețe încruntate ne fac să ne întoarcem.

„E sărăcie multă, domnule, şi ăştia de i-a luat poliţia profita de oamenii săraci”

Revenim în partea mai liniștită a satului și dăm peste doi bărbaţi, unul pe bicicletă şi unul pieton, stau de vorbă domol. Îi abordăm. Doar pietonul acceptă să vorbească puţin: „Ce s-a întâmplat aici nu e normal. I-am văzut şi eu de mai multe ori pe câţiva dintre ei de îi ţinea sclavi. Era slabi vai de mama lor şi îi ţinea în căruţe ca pe nişte animale. E sărăcie multă, domnule, şi ăştia de i-a luat poliţia profita de oamenii săraci.”
În dreapta drumului, mormane de gunoaie înconjoară ca o bretea un pârâu neaşteptat de curat în care un rom dezbrăcat până la brâu îşi face baie fără săpun, ca într-un cine verite naturalist.
Mai multe maşini cu numere de Anglia, Italia şi Germania trec pe lângă noi. Chiar aşa, până acum n-am văzut nicio Dacie autohtonă prin sat, ci numai maşini străine. Un paradox într-un sat în care analfabetismul şi mizeria abundă.

„Băiatu’ ăla de l-a filmat în lanţuri era ţinut aşa ca să nu plece noaptea, să se rătăcească prin comună şi cine ştie ce să păţească”

Părăsim satul Gămăcești vizibil marcați de ceea ce am văzut ajungem la postul de poliţie din comună. Nu putem intra deocamdată. Aici tocmai dă declarații singura persoană liberă din lotul celor 38 de torționari. Are probleme mari cu sănătatea și va fi în arest la domiciliu. Afară, fratele său e dispus să stea de vorbă puțin: „Domnule, a fost urât rău ce s-a întâmplat. A venit mascații și ne-a luat pe toți la bătaie, nu mai conta că erai vinovat sau nevinovat. Iar băiatu’ ăla de l-a filmat în lanțuri era ținut așa ca să nu plece noaptea, să se rătăcească prin comună și cine știe ce să pățească.” Conversația ne e întreruptă brusc de unul dintre polițiști, care a ieșit cu sora bărbatului și o bagă în mașină: „Hai, bă!”
Încercăm să stăm de vorbă cu şeful de post Toma Cătălin, în funcţie aici din 2012. Degeaba, acesta nu dă niciun detaliu: „Nu am nicio declaraţie de făcut. Adresaţi-vă biroului de presă al Poliţiei Argeş, vă rog.” 
Denis Grigorescu

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii