Durerea unei pierderi

Destine care încep frumos şi se termină tragic, precum cel al Gabrielei Licxandru (foto) te fac să preţuieşti şi mai tare viaţa. Gabriela, un om obişnuit, cu activităţi obişnuite, cu idealuri și dorinţe, cu ambiţii și împliniri,  avea tot ce şi-ar putea dori o femeie: carieră, un soţ care o iubea şi doi copii minunaţi. Într-un cuvânt, o familie în care valorile, bunul simţ şi armonia erau la mare preţ.
Soţie şi mamă devotată, fiică şi soră iubitoare, Gabriela, cum îi spune un prieten drag, era intotdeauna acolo unde te aşteptai sa fie, prieten de nădejde şi o asistentă medicală de excepţie. A dat tot ce putea sa dea un om, pe-acest pământ, care doreşte să trăiască în  iubire, nădejde şi credinţă. Femeie iubită, apreciată, veselă şi altruistă.
Apoi s-a întâmplat ceva. Ceva cumplit a distrus într-o clipă micul ei univers şi tot ceea ce  reprezenta ea. Dintr-o dată, cerul nu mai era albastru şi soarele nu mai voia sa răsară şi pentru ea. Un dușman teribil s-a strecurat în viaţa ei şi a făcut ţăndări totul – cancerul. Cancer mamar într-o fază avansată. Avea 35 de ani.
În  România însă, terapia adjuvantă de susţinere psihologică a bolnavilor incurabil este insuficientă la ora actuală, aşa că s-au făcut demersuri pentru a merge în străinătate. Diagnosticul a fost confirmat la o clinică din Viena.
Din acel moment, a început bătălia pentru fiecare zi de viață.
A început tratamentul cu citostatice și radioterapie. Terapie de vârf aplicată de medici deosebiţi, care  au făcut tot ce s-a putut, atât profesional cât şi socio-uman.
În toată această perioadă, i-au fost alături familia și prietenii. Au ajutat-o toţi cei care au iubit-o.
Dar natura nu face diferențe între “drept” şi „nedrept” sau între „tânăr” și „bătrân”. Toţi factorii de boală uneori “joacă necinstit”, iar tinerii sunt, paradoxal, mai expuşi. Pentru că, în cazul Gabrielei, deși boala a apărut la o vârstă tânără, evoluţia ei a fost mai rapidă şi mai agresivă. Complicaţiile și combaterea lor  au devenit principala preocupare pentru medici.
În toată această perioadă de grea suferinţă, când era întrebată cum se simte, Gabriela răspundea invariabil: ”TRĂIESC!”
Gabriela Licxandru trăiește acum într-o lume în care ajung doar cei drepţi, smeriţi și plăcuţi lui Dumnezeu, căci el este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Datorăm aceste rânduri unui suflet nobil, un apropiat al familiei, care din solidaritate, preţuire şi respect a contribuit major la a-i adăuga ani şi calitate vieţii, în cumplita încercare prin care a trecut şi  care  doreşte să rămână anonim.
Elena MAN