Pe o piață piteșteană destul de săracă în apariții editoriale, Cristian Sabău, un condei avizat al criticii teatrale și cinematografice, coleg de breaslă, om deosebit, reușește să aducă în lumina tiparului o carte. Și ce carte! „Două decenii cu Teatrul «Davila»”, în două volume, cu eseuri, cronici și amintiri personale despre spectacolele jucate la Pitești, despre actori, scenografi și regizori, dar și cu fotografii, cu multe fotografii, care, chiar dacă sunt alb-negru, dau și mai multă culoare acestei opere remarcabile.
La o cafea mi-a povestit despre… facere
„Dincolo de asta și de multe altele – scrie în „Cuvântul editorului” dl Mihai Golescu, directorul ziarului „Argeșul” – eu îl prețuiesc pe Cristi nu doar pentru că este o figură validată de o cultură teatrală masivă, ci pentru că s-a impus atenției și ca un avizat condei al criticii teatrale. Argeșene, de regulă. Dar nu doar argeșene. (…) Și face treaba asta aplicat și la subiect, când este vorba să judece un spectacol de la scândură până la cerul scenei, cum este el imaginat și pictat, ca să sugereze atmosfera piesei.”
Dincolo de toate aceste calități profesionale, domnul Cristi este pentru mine un prieten. Din când în când, practic mă împinge de la spate să mai văd câte-o piesă de teatru, un film bun sau îmi recomandă să mai citesc câte-o carte. E omul cu care îmi place să stau uneori de taină, la o cafea sau la o bere, pe la vreo terasă în Centru. Și, ca să vezi, tot la o cafea, mai lungă, mi-a povestit câte ceva despre facerea cărții…
„Am făcut o muncă de chinez bătrân…”
De ce a scris o carte din articole publicate prin ziare? Pentru că e o vorbă: un ziar ține o oră, dar o carte rămâne.
Cristian Sabău: „N-am avut intenția asta. La început am scris ca să mă joc. M-a pus, însă, domnul Golescu. A zis: «Dacă tot te duci pe acolo, scrie despre teatru». Și, cu timpul, în 20 de ani, de la 30 de rânduri, am ajuns la… 600 de pagini. De fapt, așa a ieșit această carte: am strâns articolele și fotografiile pe care le-am mai găsit; pe unele nu le-am mai găsit. Din păcate, sunt anumite spectacole mari (de exemplu, „Stele în lumina dimineții”, „Cum se cuceresc femeile”, în regia lui Marinescu Goange) de la care nu am poze.
Despre teatru s-au mai scris vreo două volume. E acel anuar al domnului Sevastian Tudor, practic un inventar al repertoriului de când există teatrul. E o muncă de arhivă. Nu era treaba mea să realizez această carte, ci a teatrului, a secretariatului literar, care e sublim, dar… lipsește destul de mult. Am făcut o muncă de chinez bătrân: să adun articole, să le găsesc fotografii, să pun titluri…”
Jos pălăria, maestre Cristian Sabău!
Citește și Un cântec inedit al lui Vasile Veselovski, redescoperit după 50 de ani
0 Comentarii