# Angajaţii din Consiliul Judeţean fac apel la echipele de descarcerare ale ISU. Directoarea economică a Consiliului Judeţean, Eleonora Cârstea, este fosila, pardon, dovada vie că în administraţie, un post de conducere devine sclavul ocupantului. Oricât s-ar scutura postul, precum un cal nărăvaş, să scape de călăreală, tot degeaba. Pe madam Cârstea din CJ o ştie toată lumea. Fiind jupâneasă de atâta amar de vreme cu banii judeţului, o ştiu directorii de firme, de instituţii subordonate, o ştiu primarii, o ştie toată lumea intersectată financiar cu bugetul pe care-l are doamna sub pix. De aici şi importanţa pe care şi-o dă, privirile mereu încruntate, şi răspunsurile şuierate pe care le dă celor care îi dau bineţe, ori îndrăznesc să-i taie calea cu vreo problemă. Iar în ce priveşte funcţionarii din Consiliu, parcă ar avea de-a face cu bau-baul. Când o văd pe coridor, fie se risipesc ca potârnichile, fie lasă capul în jos, sperând să nu-i ia la ture. Teroare este cuvântul de ordine în ce-o priveşte. Dar dacă tot este teroare, te-ai aştepta să fie şi competenţă. Noi nu zicem că nu e, ci că a ajuns atât de mare, încât poate ieşi liniştită la pensie. Atât competenţa, cât mai ales doamna.
Eleonora Cârstea nu visa probabil nici în cele mai frumoase nopţi că va ajunge vreodată directoare economică a Consiliului Judeţean şi că va gestiona, în prima linie, sume uriaşe, de nu li se mai termină cifrele. Până la intrarea în CJ, traseul profesional al doamnei include o carieră de economistă la fosta ICS Alimentara (în vremurile bune, când păpica era la mare căutare), urmată de o escală, în postul de contabil şef, la Corpul Gardienilor Publici. Gurile rele spun că la Gardieni, madam Cârstea a făcut o treabă atât de bună, încât după ce a plecat, vreo 2 ani i-au trebuit Corpului de control al preşedintelui CJ să refacă evidenţa contabilă făcută praf. Dar norocul îi ajută pe cei curajoşi. Iar norocul a făcut ca Eleonora Cârstea să-şi ia transferul la Consiliul Judeţean, cu sprijinul vicepreşedintelui de atunci, Octavian Gune. La concurs a fost însă mare belea. De două ori a fost picată de comisia condusă de şefa Corpului de control, Vera Ormenişan, iar a treia oară a fost nevoie ca aceasta să fie scoasă din comisie, fapt care a echivalat cu OK-ul dat intrării doamnei Cârstea în corpul de economişti de la CJ. Iar din 2008, ţuşti la şefia Direcţiei economice. De atunci a început o domnie financiară care durează până în zilele noastre.

Tot familionul, angajat la CJ

Fire altruistă, directoarea Cârstea nu s-a gândit doar la binele propriu, ci şi la cel al apropiaţilor. Astfel, cum soţul său, Stelian, fost angajat la Gaze, rămăsese pe drumuri sub formă de disponibilizare cu un braţ de salarii compensatorii, soţia i-a sărit în ajutor şi astfel jumătatea sa a ajuns tot la Consiliul Judeţean, la serviciul de audit al Direcţiei de asistenţă socială. Peste doar un an, Eleonora Cârstea avea însă să-şi probeze altruismul de speriat şi cu cei doi fii ai săi, gemeni. Nici nu terminaseră bine sărmanii băieţi liceul, că mămica i-a luat brusc de şulfă şi i-a vârât în câmpul muncii, unde credeţi?, tot la Consiliul Judeţean. Pe Florin la ARA, entitate aflată în parteneriat cu CJ, iar pe Valentin la Agenţia de proiecte europene condusă atunci de Iulian Cioflan. Şi uite aşa, tot familionul s-a aciuat în instituţia în care doamna de fier este responsabilă cu banii. Între timp am înţeles că soţul, Stelian, n-a făcut purici mulţi la CJ şi a revenit la vechea lui dragoste, Gazele, dar la capitolul impresie artistică, toate aceste evoluţii familiale merită nota 10 cu felicitări.
De vreo doi ani încoace, toată lumea din CJ trăieşte cu impresia că, după o aşa carieră prodigioasă, Eleonora Cârstea ar merita un repaus, sub formă de pensionare. Ar cam avea de mult şi vârsta, ar cam avea nevoie şi instituţia de un asemenea pas. Dar, ţi-ai găsit! A scăpat doamna şi de restructurările lui Boc, a scăpat de toate piedicile, astfel că nici astăzi nu se lasă dusă la pensie, cum nu se lasă câinele dus de la măcelărie. Iată de ce spuneam la început că uneori posturile importante din instituţii devin sclavele ocupanţilor. În final, oamenilor din CJ nu le-a rămas decât să se roage că va veni totuşi vremea când vor scăpa de tirania contabilicească a doamnei sudate pe funcţie şi fac apel la echipele ISU, poate reuşesc o operaţiune reuşită de descarcerare din post. Aşa să-i ajute Dumnezeu sau cine-o mai putea…
(Mihai BĂDESCU)