În cadrul emisiunii „Culisele Statului Paralel”, realizată de jurnalista Anca Alexandrescu la postul de televiziune „Realitatea Plus”, recent au fost făcute dezvăluiri referitoare la contractul de privatizare a Petrom, ținut la secret aproape 20 de ani pentru a ascunde – după cum s-a afirmat – „trădarea națională”. Realizatoarea a declarat că au fost date „niște facilități inadmisibile celor de la OMV” și că demersul ei nu este altul decât acela „ca România să poată azi să recupereze măcar o parte din ceea ce a avut. Autoritățile statului trebuie să își facă treaba!”
"Jurnalul de Argeş", care, după cum am precizat, este alături de "Realitatea Plus" în acest demers, a publicat în ediţia trecută declaraţiile liderului sindical Ionel Popescu de la Rafinăria Arpechim. Acesta spune că, de mai bine de un deceniu, toată preocuparea noilor patroni, de la OMV, n-a fost alta decât pentru pentru demolare. Astăzi, în acelaşi context, preluăm o altă declaraţie pe această temă, a unui ofiţer (în rezervă) de contrainformaţii economice.
Citeşte şi: „De Rafinăria Arpechim nu se mai interesează nimeni! Toată preocuparea lor este pentru demolare!”
Scrisoare deschisă
Colonelul (în rezervă) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea a lansat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea OMV Petrom că „ascunde” anual milioane de tone din producţia de ţiţei, pentru a nu plăti redevenţa corespunzătoare statului român. Publicăm integral scrisoarea ofiţerului de informaţii şi contrainformaţii economice:
„Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională.
Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget.
Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.
Iată clasamentul:
- OMV Petrom: 8 miliarde de lei
- British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
- Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
- Petrotel-Lukoil: 2,2 miliarde de lei
Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÂT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE?
GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALĂ ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!
Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sală nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări: - Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
- În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)
- Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decât cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală…? Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16 - 22%)!
Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze! - Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sunt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internațională (cât petrol se extrage, cât se raportează, cât se prelucrează, cât se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare).
- Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!
După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă. Mi-au spus că citiseră cartea publicată la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut - conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate - timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (în Câmpia Buzăului şi Munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de Petrol și Gaze) l-am băgat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.
La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aproba scrâșnind din dinţi, m-a sfătuit să fiu mai blând.
După cîteva săptămâni, ajuns aproape la câteva luni de vârsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scârbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!
De atunci, sunt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!
Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!
Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!
Cu mare amărăciune,
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA"
0 Comentarii