Cornel Chiriac (n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942 – d. 4 spre 5 martie1975, München, Germania) rămâne cel mai cunoscut jurnalist piteștean, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția Filologie, din Pitești. A lucrat la Radio București, având emisiune despre jazz, a prefațat cartea „Viața mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong, a impus trupa „Phoenix” și câte nu a mai făcut. În 1969 reușește să fugă din țară, angajându-se la Radio „Europa liberă”, unde își prezintă noua serie a emisiunii „Metronom”. Este ucis în 1975, la doar 33 de ani.
La 71 de ani de la nașterea piteșteanului Cornel Chiriac, cel mai vechi prieten (din copilăria, şcoala şi liceul de la Piteşti) al lui Cornel Chiriac, şi anume doctorul în paleontologie Mircea Udrescu (stabilit, după mineriadele din ’90, la Bruxelles), a publicat, la Editura Universitară din Bucureşti (2010), o impresionantă monografie – „Metronom. O emisiune de Cornel Chiriac”.
Cartea „Metronom. O emisiune de Cornel Chiriac” a fost scrisă din două motive: din simţul datoriei faţă de memoria celui mai bun prieten şi din dorinţa de a face lumină asupra zbuciumatei vieţi a promotorului jazz-ului şi rock-ului în România, Cornel Chiriac. Prea multe minciuni circulă despre el, mai ales pe internet, preluate de la fosta Securitate!
Deşi există destule fan-cluburi ,,Cornel Chiriac’’ în ţară, deşi există un site special, deşi, iarăşi, chiar la Piteşti, mai întâi Gabriel Cazan a editat revista „Metronom”, iar mai apoi Dorel Ștefănescu, la Casa Studenţilor, a organizat, anual, seri de muzică în cinstea ,,fenomenului Cornel Chiriac’’, personalitatea extrem de complexă a acestuia este puţin cunoscută cu adevărat, legendele şi zvonurile la mâna a şaptea (îndeosebi cele legate de moartea tragică a piteşteanului de la EUROPA LIBERĂ) părând a fi mai puternice.
Citește și Cornel Chiriac, statuie în Piteşti, „la pietre”
Din martie 2013, o stradă din Pitești poartă numele lui Cornel Chiriac
Mircea Udrescu a simţit, demult, că TREBUIE să depună mărturie. Amintiri încă vii, dureroase, istovitoare. Cartea este scrisă direct cu sufletul, iar autorul ei, uitând parcă de cititorii de acum, ţine să se adreseze mai întâi lui Cornel Chiriac: ,,Salut, bătrâne, sunt tot eu, vechiul tău prieten. Acum pot să plec liniştit ca să te regăsesc: cu această carte mi-am ţinut promisiunea pe care am făcut-o odată. E drept că fără tine viaţa mi-a fost un pic mai searbădă. Şi dacă n-ai mai fost lângă mine să bem câte un şpriţ, am făcut-o şi singur. Dar tare lung mi s-a părut timpul de când ai plecat’’.
Cartea se citeşte cu sufletul la gură. Nu intru în amănunte. Sunt atât de multe lucruri inedite, încât ar trebuie reproduse pe sute de pagini! Personal, rar mi-a fost dat să citesc o carte-document de o asemenea valoare. Nu e doar un monument din piatra dură a Iubirii şi Adevărului dedicat lui Cornel Chiriac, dar şi cea mai bună (fiindcă e trăită şi povestită cinstit) istorie a vieţii muzicale piteştene din anii ’50 şi a celei bucureştene din anii ’60, mergând până în zilele noastre!
Mulţumim, Mircea Udrescu! Am așteptat noi luna noiembrie a anului de graţie 2011 spre a scăpa de… recensământ pentru ca să se poată iniția o hotărâre de consiliu local, am așteptat ca alte servicii să-și facă treaba, pentru a putea, vizibil pentru toți, să ne plimbăm, în sfârșit, în martie 2013, pe strada Cornel Chiriac din Piteşti! Alături de d-nii Măiţă Chiriţescu, Gelu Vişineanu, Mişu Dragomir, Dan Racoviţă, Costel Parii şi mulţi alţii. Tineri cu toţii.
„Sandu Trandafir” – unul dintre turnătorii lui Chiriac era abonat al Filarmonicii Pitești
Dar Mircea Udrescu a mers mai departe, publicând volumul „Cornel Chiriac în documentele Securității”. Urmărirea a fost pusă în aplicare de către maiorul Gh. Diță, șef serviciu în 1964, de la Securitatea Argeș, de la o nevinovată scrisoare trimisă în Polonia de către tânărul Cornel Chiriac, pentru a invita un cântăreț de jazz să colaboreze la revista lui, scrisă de mână, scoasă împreună cu Mircea Udrescu.
După ani, prietenul său cel mai bun cercetează arhivele fostei Securități și e îngrozit. Prietenii lui Cornel cei mai buni îl turnaseră la Securitate. Le publică notele informative în carte, iar la pag. 139-141 prezintă numele de cod ale unora dintre turnători, care apar în dosarul CNSAS al lui Cornel Chiriac. Sunt 56, începând cu „«Petre Ciucurete» – Pitești, de mai multe ori, foarte zelos”, de ”«Sandu Trandafir» – Pitești, de nenumărate ori, foarte zelos” și până la „«O.R.W» – Munchen”. Mircea Udrescu mi-a dezvăluit identitatea fiecăruia, nu-i știam pe cei mai mulți, un nume mi-a rămas în memorie, cel al lui „Sandu Trandafir”, care era abonat al Filarmonicii!
Mircea Udrescu intenționa să mai scoată o ediție, mai adunase mărturii și documente și dorea să publice numele reale ale turnătorilor. Cartea aceasta s-a vândut imediat din librărie, probabil a fost cumpărată chiar de către turnători. Mircea Udrescu nu a mai apucat să scoată o nouă ediție, decedând la sfârșitul anului 2018.
Citește și Cum ajungi Cetăţean de onoare al Piteştiului?
Cine a fost Mircea Udrescu?
Dar cine a fost Mircea Udrescu? Nu trebuie văzut doar în umbra lui Cornel Chiriac, fiind unul dintre cei mai de seamă fii ai Piteștiului, dar despre care mai nimeni nu știe nimic, cu excepția prietenilor din copilărie. Absolvent de Biologie la Cluj, doctor în paleontologie, a lucrat, până în 1990, la Institutul de Cercetări Antropologice din București. După mineriadele din 1990, a plecat din țară. Mai întâi a profesat la Universitatea din Liege, din 2003 devenind cercetător ştiinţific în arheologie şi paleontologie la Musee Royal de Scieces Naturelles din Bruxelles. A efectuat cercetări pe şantiere din Belgia, Sardinia, Iordania, Siberia, Turcia, fiind autorul a numeroase comunicări la congrese şi simpozioane internaţionale și de articole în publicaţii ştiinţifice europene.
În final, haideți să repetăm vorbele lui Cornel Chiriac de început de ,,Metronom’’: ,,Bun găsit, dragi prieteni!’’
0 Comentarii