Nu vă mire, eu sunt de acord cu Președintele și mă bucur că o spune când zice că independența energetică a unei țări depinde de sursele (resursele) pe care le posedă. Este un adevăr atât de evident că-l poate rosti oricare dintre noi, chiar și un copil de școală. Dar cu totul altceva este să fie declarat de personajul cu cea mai mare putere în stat și ale cărui gânduri și visuri prind contur precis. Iar hotărârile sale devin legi votate și promulgate.
Însă de data asta, nu e vorba de niște probleme oarecare, ci ceva de care depinde securitatea și viitorul țării. Obiectivul în discuție, gazele de șist. Domnul Președinte ne dă asigurări că exploatarea acestor zăcăminte ne va face să nu mai depindem de gazele de import. Că putem, adică, să ardem atâta de cât avem nevoie și la prețuri apropiate de cele de cost. Ideal, nu? Ce-am putea să ne dorim mai mult? Mai mult decât să-i dorim Președintelui să aibă succes în această poveste. Fericită fie ziua când ne vom arde gazul nostru și nu-l vom arde în zadar.
Dar, deocamdată, nu pot să înțeleg de ce gazul rusesc nu-l cumpărăm de la ruși, ci strecurat prin actele unor firme care ne fac să plătim cu mult mai scump? Și nu pricep de ce o parte din gazele pe care le avem din subsolul nostru le vindem unor acționari de la care să le cumpărăm cu prețuri influențate sau fixate de ei. Și câtă independență ne asigură petrolul românesc pe care trebuie să-l cumpăram de la o firmă austriacă, făcută stăpână și pe zăcăminte, și pe sonde, și pe rafinării, și pe toate instalațiile de prelucrare? L-am auzit pe penultimul șef de guvern, domnul Emil Boc, care ne lămurește că dacă petrolul nu ar fi fost vândut, cu mult mai ușor ar fi fost suportată criza. Dar n-a trecut prea mult până să scoată la vânzare încă o parte din acțiunile de care mai dispuneau.
Și, fiindcă veni vorba, i-aș mai întreba pe toți șefii de guvern, de la Roman la Ungureanu, pe toți miniștrii, secretarii de stat și alți înalți funcționari și pe toți domnii parlamentari cum au avut ei grijă de păstrarea resurserol și rezervelor, materiale și energetice, ca să ne păstrăm independența? Dacă este adevărat că în timpul tranziției s-au spulberat peste 1500 de capacități industriale și energetice, cât aveți fiecare pe conștiință, domnilor demnitari?
Dar să ne întoarcem la gazul din șisturi. Va fi el al nostru, domnule Președinte? Domnia voastră ce știți? Ce ne puteți spune?
La urechea noastră, informația sună că s-a și dat acceptul, că firmele celor care scot petrolul din rocă vor avea și proprietate asupra gazului. Și ei nu sunt alții decât cei care fac prospecțiunile. Că vor fi unii, că vor fi alții, în niciun caz nu vom fi noi. Iar ei, acești proprietari, nu vor avea alt interes mai mare decât să realizeze beneficii cât mai substanțiale, pe care să le ducă în țările lor. Unde vor plăti, probabil, și impozitele, conform unei legi actuale internaționale, după care firmele se supun fiscalității statelor unde sunt inregistrate. Contractele se pare că au și fost încheiate. Cu anexe cu tot. Uite așa, numai în câteva zile, ca înainte de potop. Ce să fie, oare, cu prevederile secrete din anexe? De ce nu trebuie să cunoaștem toate înțelegerile? Ce ascund ele? O amenințare? Pentru ei? Pentru noi? Care e bau-baul? Cu ce ne speriați? În orice caz, nu miroase a bine! Miroase a pericol! Suntem asigurați sau mințiți că s-au luat toate măsurile de protecție. Pentru ei? Pentru noi? Se mai spune că în funcție de cum vor evolua sau vor involua lucrurile, se vor face corectările necesare. Aiurea! Odată mecanismul pornit, nimic nu-l mai poate opri.
Când a fost să ne vindem petrolul, s-au purtat niște negocieri, fie măcar așa de ochii lumii. Comisie din reprezentanți, specialiști, avocați. Am asistat și la un spectacol cu spioni, cu trădători, cu arestări, în care era implicat până și un ministru din guvernul de atunci. Arestații eliberați, implicații nejudecați, totul s-a mușamalizat. Comisia dumnului Mucea… Apropo, domnule Mucea, pe unde mai sunteți, ce mai faceți, din ce mai trăiți, dar coechipierii dumneavoastră, dar domnul ministru? Domnul Mucea reprezenta România, țara care-și scotea petrolul la vânzare. A întocmit contractul în tratative cât se poate de amiabile, chiar când a fost să i se arunce praf în ochi. Ba lăsa să se creadă că i-am păcălit noi pe ei, că am fost mai deștepți, că i-am făcut să cumpere zăcăminte epuizate, sonde vechi, instalații care aveau nevoie de modernizare. Tranzacția a fost încheiată prin hotărâre parlamentară, cu forță de lege. Contractul este betonat cu anexe secrete, pe care nimeni nu le-a cunoscut și nu se va găsi cineva care să le scotocească. Rezultatul? Beneficiul pe care l-a realizat firma care dispune de petrolul românesc a fost atât de mare încât dacă ne-ar fi aparținut, n-ar fi fost nevoie de amputări din sistemul sanitar, din cel de învățământ și multe altele. Și cu ce ne alegem în urma acestei faimoase privatizări? Nu trebuie să căutăm prea departe! Exista chiar aici, în marginea orașului nostru, ”Arpechimul„, unul dintre cele mai mari și mai moderne combinate de prelucrare a petrolului din această parte a Europei, în care s-au făcut investiții de retehnologizare până în ultima clipă. Cu producție de benzine, motorine, parafine, păcură, benzen, polietilenă pentru folii și obiecte din material plastic și sute de alte produse necesare ca pâinea pentru industria contemporană. Dispar instalațiile de parcă nici n-ar fi fost. Pământ pârjolit. Zeci de mii de oameni specializați au rămas fără locuri de muncă.
Fără îndoială că în anexe se află un secret care permite sau chiar impune acest dezastru. Contractul nu se poate rezilia, iar cei care s-au lăsat trași pe sfoară, din incompetență sau cu interese, nu pot fi trași la răspundere. Puterea de azi este cu mult mai activă. Nu stă pe gânduri, vinde rapid, pe cât poate să rupă. Cu contracte la vedere, cu anexe secrete. Aur, argint, cupru… Materiale strategice, de care depinde până și securitatea țării, dar ce contează? Strategic a fost și petrolul care nu mai este!
Eu, unul, sunt de acord cu Președintele țării când spune că independența unei țări depinde de sursele și rezervele de materii prime energetice. Mai rămâne să fie de acord și domnia sa. Și să facă tot ce se poata ca să fie puse în rolul lor de materiale strategice.

(Prof. Marin Ioniţă)