Într-o vreme în care multe case rămân golașe prin sate și bisericile părăsite, iar celor în care încă mai există preot doar câteva bătrâne purtând coșuri cu colivă și colaci le mai calcă pragul, biserica din Cocu Deal a devenit un colț de rai. Chiar așa se și cheamă pagina de Facebook prin care părintele Marin Mateescu încearcă să promoveze comuna și sfântul lăcaș. A început acum trei ani cu câțiva porumbei, iar acum curtea bisericii s-a umplut cu ponei, cerbi lopătari, fazani, păuni, găini și porumbei, toți de rasă.
Lumea a început să vină la slujbă, iar părinți cu copii chiar din Pitești sau de la București au început să calce pragul acestei biserici. Duminica, după slujbă, cei mici se plimbă cu poneii, mângâie căprioarele sau petrec timpul la locul de joacă amenajat în curtea bisericii. Practic, vorbim de un mic orășel al copiilor cu o mini grădină zologică. Iar acum, de Crăciun, luminițele clipesc feeric în curtea bisericii care nu mai este un loc trist, ci un loc al bucuriei.
„Tot ce fac aici este din dorința de a aduce copiii la biserică”
„Tot ce fac aici este din dorința de a aduce copiii la biserică, de a le oferi un loc în care să se bucure, pentru că această comună este destul de nebăgată în seamă de tot ce înseamnă autorități. Nu o spun ca laudă, dar vă spun din ceea ce văd, din reacțiile oamenilor care vin la biserică, este un loc în care vin să se bucure. Acum, de sărbători, am făcut un mic orășel al copiilor, toată curtea este plină de luminițe. Nu știu câte animale sunt în total. Avem patru ponei, trei căprioare, 40 de porumbei de diferite rase, două perechi de fazani exotici și fazani albi, avem 14 păuni în diferite culori, violet, alb, negru, arlechin – două varietăți, găini Brahma și găini de mătase japoneze, pești japonezi…
Mai avem o pereche de lopătari, mascul și femelă aduși din Grecia de cineva și cumpărați de mine de la Cluj. Legea în România nu permite să crești căprioare în captivitate, decât dacă dovedești că ești proprietar. Cea de a treia căprioară a venit din pădure, acum două luni. Cred că a fost crescută în curte pentru că este prea obișnită cu omul, este ca o pisică. Văzând-o cum era de amarâtă i-am dat niște boabe și am plecat. Și ea, sărăcuța, a venit după mine. Am citit, vizavi de căprioare, că mulți fac greșeala asta de a lua puiul de căprioară de la locul în care mama lui îl lasă. În prima lună el nu are miros, iar mama îl lasă în ierburi înalte. Căprioara se întoarce, vine de două trei ori pe zi să îl alăpteze. Sunt foarte mulți care spun că au găsit pui de căproare părăsiți de mama lor. Ei nu sunt părăsiți. Mama lor pleacă puțin mai departe tocmai ca eventualii prădători să o simtă pe ea și nu puiul. Omul, neștiind aceasta, ia puiul acasă, dar nu știu cât de bine îi face. Cred că asta s-a întâmplat cu căprioara aceasta.
Poneii, în special, sunt bucuria copiilor. Cam în fiecare duminică, după liturghie, le pun șaua și îi plimb pe copii. E o bucurie chiar și pentru părinți pentru că sunt copii care nu au avut contact cu animale, natură, viața la țară. Vin două fetițe gemene din Pitești. Îmi spune mama lor că sunt dornice să vină la biserică, la slujbă, apoi la călărie.
De curâd, două persoane de la București m-au întrebat de cazare. Aici e doar o biserică de țară, nu am așa ceva, dar am rugat pe cineva din sat și i-a primit. Au venit și la slujbă, au plecat după amiază, nu le mai venea să plece. Totul este gratis. Eu îmi doresc să fie cât mai cunoscut locul ăsta, comuna Cocu. Îmi doresc pentru că mi-e drag și, dacă nu mi-ar fi drag, nu m-aș fi luptat atât. Nu mă gândesc la cheltuială. Am pornit de la trei perechi de porumbei. De la trei perechi de porumbei am ajuns la tot ce e aici”, povestește părintele Mateescu.
0 Comentarii