La 1 iulie 2005, dl. Radu Stancu, din motive de vârstă, s-a retras din funcţia de director general al Muzeului Judeţean Argeş. A avut parte de un manageriat generos, știind, printr-o înțelepciune înnăscută, și nu prin studii la nu știu ce academii, să conducă 40 de ani o instituție grea, reprezentativă.
Pot spune că Domnul Radu Stancu (da, a fost un Domn, chiar în vremea când i se spunea tovarăș) mi-a fost, din momentul în care l-am cunoscut îndeaproape, un model de echilibru, de implicare socială, de muncă şi de manageriat. Dincolo de pregătirea în domeniu, cred că dl. Radu Stancu a avut, de la Dumnezeu, harul conducerii. Poţi avea nu ştiu câte diplome în buzunar, inclusiv în management, cum se spune acum, dar, dacă nu eşti făcut să fii şef, nu te ascultă nimeni. Cei care au avut inspiraţia de a-l numi, la numai 28 de ani, director al principalei instituţii culturale de nivel judeţean nu au greşit deloc, dovadă că a rămas pe funcţie 40 de ani (şi a mai rămas în instituţie şi după pensionare, primind un birou). Cu câteva săptămâni înainte să urce la Cer, a venit pe la mine (vedea lumina din biroul meu de la Casa Cărții), rugându-mă să trec pe la domnia sa pentru a mă învăța cum e să rămâi 40 de ani director. Nu am trecut, din păcate!
Citește și Cărţi de la History Channel pentru „Carol I” Câmpulung
L-a convins pe prim-secretarul Gheorghe Năstase să dea clădirea fostei Prefecturi pentru Muzeul Județean
Puţini ştiu însă ce probleme le-a creat celor de la conducerea judeţeană a fostului P.C.R.! Fiindcă muzeul funcţiona într-un spaţiu total impropriu (o căsuţă de pe fosta str. Horia, Cloşca şi Crişan), dl. Radu Stancu a îndrăznit, la sfârșitul anilor ’60, să ,,se bată’’ cu Armata, Ministerul Construcţiilor Industriale, Institutul Pedagogic, pentru un sediu ,,ochit’’ şi de acestea, sediu demn de a fi transformat în muzeu, obţinând, astfel, fosta clădire a Prefecturii Argeş (ulterior, la final de mandat, a mai ctitorit şi o impozantă extindere).
Partidul dorea o clădire proprie, care s-a și construit rapid, Casa Albă, dar râmânea în urmă o clădire reprezentativă pentru Pitești, edificiu neoclasic impozant, datând din 1898 – 1899. Iată că, printr-o abilitate de invidiat, prin diplomație de culise, dl. Radu Stancu a reușit să-i convingă pe mai-marii P.C.R. din Pitești, îndeosebi pe primarul Alexandru Popescu și pe prim-secretarul Gh. Năstase, să primească sediul fostei Prefecturi ca sediu pentru muzeu. Și doar pentru atât e suficient pentru a intra în istoria orașului. Anterior, ca rudimente de muzeu al orașului, acesta funcționase în clădirea Ateneului condus de Tatiana Bobancu, apoi în clădirea în care azi funcționează Școala de Arte, dar, fie vorba între noi, nu se putea vorbi de un adevărat muzeu al orașului, darămite al județului.
A avut noroc că prim-secretarul Gh. Năstase era, în primul rând, om de cultură (publica frecvent, în „Argeș”, poezii și aforisme, strânse, abia după moartea sa, într-un volum). Și Năstase a bătut cu pumnul în masă: „Dăm clădirea Muzeului Județean!” Și i-a dus personal cheia de la fosta Prefectură Argeș d-lui Radu Stancu. Fericit, în aceeași zi, dl. Stancu i-a arătat cheia subalternului Radu Gava. „Hai cu mine!” Și au descuiat viitorul muzeu. S-au apucat de treabă. Visau să facă un centru cultural în jurul muzeului. Visau să facă din Grădina Publică o Grădină Botanică (deziderat încă nerealizat).
A creat, la Pitești, primul Muzeu de Ecologie și Protecția Mediului
Mai apoi, cu argumente, răbdare, tact şi perseverenţă, dl. director Stancu, dominat de vocaţia de a ctitori noi instituţii, a convins mai mereu ,,forurile superioare’’. A creat, la Piteşti, primul Muzeu de Ecologie şi Protecţia Mediului din sud-estul Europei (cine îşi mai aminteşte că a şi fost suspendat două zile pentru idee?!, acuzat că a adus… Pădurea Trivale în Muzeu, motiv pentru care a creat, peste noapte, o… peșteră), Galeria Naţională de Artă Naivă din Piteşti, Muzeul Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti, Muzeul Ţinutului din Chişinău, s-a luptat să restaureze biserici, pe vremea comunismului, sub pretextul suprem că sunt monumente istorice şi nu lăcaşe de cult… În ultima perioadă, când secţia de Biologie a Universităţii din Piteşti avea probleme, a fost numit şef de Catedră, pentru că se ştia (avea dl. Stancu faima asta!) că este cel potrivit pentru a acredita şi salva, în acest fel, noua secţie… Ultima izbândă, în calitate de preşedinte al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor din Ministerul Culturii, a constituit-o noua lege în domeniul muzeelor şi patrimoniului cultural naţional mobil, pe care a scris-o cu mâna sa, în vigoare și azi, de care era foarte mândru.
Și câte nu ar fi de scris! Dar nu vrem să ne lungim!
Citește și Pianista piteşteană Luiza Borac, nominalizată la Gala „OpusKlassik”, la Konzerthaus Berlin
0 Comentarii