Majorările consecutive ale dobânzilor de politică monetară, fără pauzele necesare pentru evaluarea impactului asupra inflaţiei şi a mecanismelor de transmitere ale politicii monetare, arată că băncile centrale, indiferent de importanţa lor, acţionează doar sub impulsul unei panici generate de ignoranţă.
Astfel s-au înregistrat numeroase cazuri de majorări consecutive care au ajuns la valori cumulate de câteva puncte procentuale în doar câteva luni.
Citește și:
- Fostul şef al CDC, în faţa Congresului SUA: “Agenţiile americane au finanţat manipularea viruşilor în laboratorul din Wuhan”
- Amănunte despre lupta pentru legalitate dintre Prefectură şi Primăria Câmpulung: dosarul blocului social
De ce nu au fost anunţate, de exemplu, majorări individuale de 200 sau 300 de puncte de bază, care să fie urmate de pauze de cel puţin 6 luni, astfel încât să fie evaluată eficienţa măsurilor de restricţionare a politicii monetare? Au crezut băncile centrale că una sau două majorări cu 50 de puncte de bază ar putea schimba aşteptările de pe piaţă şi să ducă la angrenarea unui cerc virtuos de temperare a inflaţiei, care a ajuns la maxime ale ultimelor decenii?
Chiar nu au fost luate în considerare efectele generate de aplicarea pe o perioadă îndelungată a dobânzilor zero sau negative, pe fondul pornirii tiparniţelor, şi a fost crezută propria propagandă referitoare la inflaţia tranzitorie?
Răspunsul este înconjurat de o mare incertitudine, deoarece pare improbabil ca astfel de efecte să nu fie luate în considerare, mai ales dacă avem în vedere că independenţa băncilor centrale a fost acordată tocmai pentru eliminarea elementului discreţionar din politica monetară.
Implicaţiile politicilor monetare relaxate, mai ales când acestea sunt aplicate pe o perioadă mai îndelungată, au fost analizate de profesori din SUA şi Europa şi au fost prezentate recent pe site-ul Federal Reserve Bank of San Francisco sub titlul "Loose Monetary Policy and Financial Instability" (Working Paper 2023-06).
Pe baza unor date din ultimii 150 de ani, autorii au încercat să determine dacă "perioadele persistente de politică monetară relaxată conduc la creşterea fragilităţii financiare şi a probabilităţii de apariţie a unei crize financiare".
Răspunsul nu este deloc încurajator pentru cei care încă mai au încredere în competenţa băncilor centrale.
"Am ajuns la concluzia că, atunci când politica monetară este relaxată pentru o perioadă îndelungată, probabilitatea unei crize financiare creşte considerabil în perioada următoare", subliniază autorii, care prezintă şi principalele două cauze ale fenomenului.
Acestea se manifestă prin "crearea creditului" şi "supraîncălzirea preţurilor activelor financiare". Prima relaţie cauzală aminteşte, aşa cum îi spune numele, de principala metodă de creare a banilor din economia modernă, acordarea de credite din nimic, proces descris detaliat într-o analiză a Băncii Angliei din 2014, unde este "desfiinţată" teoria intermedierii financiare.
A doua relaţie cauzală porneşte de la acceptarea unui grad tot mai mare de îndatorare, care ajunge să fie considerat sustenabil într-un mediu financiar caracterizat de scăderi persistente ale costurilor de finanţare.
"Factorii decizionali trebuie să abordeze cu seriozitate pericolele impuse de menţinerea unor dobânzi scăzute pentru o perioadă îndelungată şi să evalueze cîştigurile pe termen scurt în comparaţie cu efectele adverse pe termen lung", deoarece "astfel de politici amplifică riscul unor crize financiare şi, deci, a riscului unor costuri sociale, politice, şi economice ridicate", mai accentuează autorii studiului.
În cadrul analizei sunt prezentate şi alte rezultate din lucrări de specialitate recente, conform cărora menţinerea dobânzilor la un nivel scăzut artificial conduce la alimentarea bulelor speculative, iar acestea sunt inevitabil urmate de căderi masive, atât la nivelul pieţelor financiare cât şi în economia reală.
Pa marginea studiului de la FRB of San Francisco, un analist de la Bloomberg Markets susţine că majorarea accelerată a dobânzilor din ultimul an pare excesivă din două motive, conform unui articol preluat de Zerohedge. În primul rând, "băncile centrale doresc să compenseze faptul că au permis excesele din perioadele anterioare", iar în al doilea rând "doresc să acopere faptul că au adormit la volan când a început să se manifeste inflaţia".
Este greu de crezut că bancherii centrali au "adormit la volan". Mai degrabă a fost vorba de omniprezentul sentiment al impunităţii, care apare inevitabil când nu ai nicio responsabilitate pentru faptele sau deciziile tale.
Analistul de la Bloomberg Markets mai subliniază că "problemele care apar acum pe pieţele financiare nu trebuie puse pe seama restricţionării politicii monetare, ci vina trebuie atribuită politicilor ultrarelaxate anterioare".
Recent, analiştii de la JP Morgan au atacat puternic cadrul decizional al băncii centrale americane, care este construit în jurul unei aşa-numite "rate neutre a dobânzii" sau "rata dobânzii de echilibru", care ar trebui să asigure funcţionarea la capacitate maximă a economiei, în condiţiile unei inflaţii relativ constante.
"În ciuda rolului ei central în politica monetară, rata neutră a dobânzii nu poate fi observată şi măsurarea ei este însoţită de erori mari", arată cei doi autori ai analizei cu titlul "Dark sky: On the ill-fated search for R-star", iar "modele din mediul academic prin care se încearcă estimarea ei sunt foarte imprecise".
Evaluarea condiţiilor monetare pe baza acestor modele este incertă, în cel mai bun caz, iar în cel mai rău caz este inutilă sau chiar înşelătoare, după cum mai subliniază autorii.
Cei doi analişti de la JP Morgan mai avertizează că "este important să nu pierdem din vedere numeroasele eşecuri ale modelelor", deoarece "parametrii cheie sunt estimaţi în mod imprecis şi erorile standard ale estimărilor sunt uriaşe".
Analiza prezentată de una dintre cele mai mari bănci internaţionale nu face decât să ajungă la recunoaşterea limitelor cunoaşterii în cadrul ştiinţelor economice, unde nu este nici pe departe suficientă aplicarea mecanică a unor modele prezentate drept sofisticate, mai ales când este vorba despre comportamentul unor agenţi economici înzestraţi cu voinţă proprie.
Un avertisment în acest sens a lansat marele economist Friedrich August von Hayek în discursul de acceptare a Premiului Băncii Naţionale a Suediei în memoria lui Alfred Nobel. "Recunoaşterea limitelor cunoaşterii trebuie să-i înveţe pe cei care studiază societatea o lecţie în umilinţă, care ar trebui să-i împiedice să devină complici în dorinţa fatală a oamenilor de a controla societatea - o dorinţă care nu îi transformă doar în tirani pentru ceilalţi, ci îi poate transforma în distrugători ai civilizaţiei", declara atunci profesorul Hayek.
Politicile monetare dezastruoase din ultima decadă şi jumătate au fost justificate de bancherii centrali prin necesitatea salvării unor sisteme financiare fragilizate până la extrem, dar fără să se amintească de responsabilitatea lor pentru politicile monetare iresponsabile care au condus la această situaţie.
Citește și:
- Cum a scăpat preotul Visarion Alexa de opt din cele nouă acuzații de hărțuire sexuală
- Cea mai profitabilă firmă din Bihor deține marca Arsenie Boca. Are un angajat
Ultimele ştiri arată că o criză bancară de proporţii este iminentă în America şi Europa, pe fondul pierderilor masive din portofoliile de obligaţiuni guvernamentale care nu mai pot fi ascunse, şi nimeni nu pare să ştie care vor fi efectele contagiunii.
Trebuie să "mulţumim" băncilor centrale extrem de competente pentru aceste vremuri "interesante" şi nu trebuie să uităm că atunci când se înmulţesc apelurile la calm s-ar putea să fie prea târziu pentru a salva ce se mai poate din depozitele bancare.
link: Activele sigure s-au dovedit fatale pentru Silicon Valley Bank
link: Prinţul Harry, posibil să-şi piardă banii câştigaţi din vânzarea autobiografiei sale
link: Piaţa cripto a pierdut peste 70 de miliarde de dolari în 24 de ore
Articol preluat din ziarul bursa.ro
0 Comentarii