# Interviu neconvenţional cu primarul interimar al Piteştiului
Primar interimar al Piteștiului din noiembrie 2014 după ce a fost timp de peste 14 ani viceprimar, Cornel Ionică este practic la ora actuală cel mai puternic om din administrație. Am realizat cu acesta sa un interviu sărit din tipare și fără menajamente despre realitățile și problemele din Pitești și Primărie, dar și despre alte subiecte sensibile.
„Nu mai mă văd peste 10 ani tot la Primărie”
# Sunteți cel mai longeviv viceprimar de municipiu. Vă gândiți să deveniți și cel mai longeviv primar?
– Nu m-am gândit la lucrul acesta. Iar în momentul de față nici nu se pune problema pentru că nu discutăm despre o competiție electorală, ci pur și simplu despre activități ce privesc administrația publică.
# Vă mai vedeți peste 10 ani, tot la Primărie?
– Nu, în niciun caz. La momentul acesta vă spun că a-ți asuma să lucrezi în sistemul public înseamnă foarte mult. Înseamnă pe de o parte riscuri și o determinare accentuată având în vedere situațiile în care ești pus și problemele pe care trebuie să le rezolvi în contextul actual în care se cere foarte mult de la șefii instituțiilor publice.
# Proiectul de regenerare urbană a Piteștiului e considerat de mulți locuitori mai mult un proiect de… degenerare urbană. Nu puține au fost vocile care au spus că e o crimă asupra mediului. Jurnalul de Argeș a dovedit punctual că în loc să crească spațiile verzi, la final vom avea cu 9,6 hectare de spații verzi mai puțin. Iubește Primăria mai mult pavelele decât iarba?
– Nu, în niciun caz. Și proiectul respectiv a fost realizat de către unul dintre cei mai buni specialiști europeni în ceea ce privește proiectele de regenerare urbană. Este vorba de renumitul expert european Valeria Valeri din Milano, care a implementat zeci de astfel de proiecte în Polonia. Sunt într-adevăr voci critice și probabil că vor mai fi, dar pe măsură ce se înaintează cu proiectul ce va fi finalizat în noiembrie, se va putea constata că există și o parte plină a paharului. În ceea ce privește tăierile de copaci, recunosc că au fost afectați și arbori sănătoși, arbori care erau îndrăgiți de cetățeni, arbori ce din păcate a trebuit să fie sacrificați pentru a se respecta proiectul. Pe de altă parte, proiectantul a prevăzut un număr mai mult decât dublu de plantări de arbori ornamentali pe domeniul public, inclusiv magnolii și tuia.
# În 2006 reabilitarea trotuarelor și parcărilor de pe Calea București a costat aproximativ 5,8 miliarde lei vechi. Acum, după doar nouă ani, se reabilitează din nou trotuarele și parcările din aceeași zonă, dar pentru 58 miliarde lei vechi, de zece ori mai mult. Nu e cam mult și cam prea repede?
– La momentul acela am avut în vedere și asfaltarea Căii București, care nu mai fusese făcută de 20 de ani. N-am avut în vedere în acel moment faptul că putem să atragem un proiect de 21 de milioane de euro, care cuprinde și zona la care faceți referire. Dar acest proiect nu cuprinde numai Calea București, ci și porțiunea dinspre strada Pictor Nicolae Grigorescu și strada Mihai Eminescu, precum și spațiile limitrofe acestor străzi, ca și spațiile dintre blocuri. Au fost multe observații, dar noi credem că lucrurile încep să prindă contur – și asta se poate constata mai ales pe Calea București.
„Nu văd în niciun caz pe termen scurt o creștere a traficului de călători în raport cu megainvestiția de 17 milioane de euro de la noua gară”
# Piteștiul va avea gară de 17 milioane de euro. Nu e investiția asta precum în povestea cu chelul și tichia de mărgăritar, în condițiile în care transportul feroviar e cam la pământ?
– Este un mare adevăr în tot ce spuneți. Transportul feroviar de persoane pe linia Pitești-București este aproape inexistent. Oamenii preferă să meargă cu ”ia-mă nene” sau cu maxi-taxi sau cu mijloace proprii pe autostradă. Nu văd în niciun caz pe termen scurt o creștere a traficului de călători pe calea ferată în raport cu valoarea megainvestiției în această gară.
# Care sunt marile minusuri ale Piteștiului? Și vă întreb asta pentru că aveți o mare vechime în administrație și cunoașteți ca-n palmă orașul.
– Marile minusuri ale Piteștiului vor rămâne nerezolvate pentru următorii 40-50 de ani. Și aici mă refer la faptul că infrastructura este total neadecvată dezvoltării orașului. La dezvoltarea în perspectivă nici nu pot să mă gândesc. Și asta pentru că viziunea de până în 1990 a fost – dincolo de realizările ce nu pot fi negate – una destul de opacă privind viitorul urbanistic. Au crezut de exemplu că va dăinui sistemul comunist și că orașul nu va avea nevoie de străzi mai largi, de culoare aerisite. La momentul acela, la un bloc erau 5-6 mașini. Acum sunt în Pitești cinci-șase mașini per apartament. O creștere uriașă. Traficul este acum infernal, suntem între primele patru orașe din țară ca și aglomerație rutieră, ca și număr de mașini pe cap de locuitor. Dacă în 1990 erau aproximativ 11.000 de mașini la Pitești, acum sunt undeva la 170.000 de mașini în condițiile în care orașul este același, iar creșterea demografică nu este mare. Ne gândim permanent și căutăm soluții pentru lărgirea străzilor în condițiile în care traficul crește permanent și în Pitești se înmatriculează zeci de mașini în fiecare zi. Orașul s-a extins cu circa 30% față de 1990, dar numai în zonele marginale, unde traficul nu e intens.
„Sunt foarte dezamăgit pentru că încă nu începe proiectul de realizare a centurii de vest a Piteștiului, care ar descongestiona traficul cu 25-30%”
# Vă gândiți la parcări supra sau subterane în oraș pentru a mai descongestiona acest trafic?
– Ne-am gândit de foarte multe ori. Dar parcările subterane sunt foarte scumpe, multe dintre marile orașe ale țării au renunțat la aceste proiecte. Mult mai viabile sunt parcările supraterane, iar cele mai ieftine ar fi cele cu un singur nivel pe structură metalică. Rămâne de văzut ce formulă vom găsi în Consiliul Local pentru a aproba realizarea de astfel de parcări în Pitești. Mă gândesc de exemplu să facem o astfel de parcare în spatele blocurilor de la Fortuna, pentru a reduce aglomerația mare de mașini de acolo.
Tot legat de traficul infernal din Pitești, din păcate nu s-au făcut pași legați de centura de vest a orașului, pe care o avem în vedere de peste 15 ani. Am avut discuții la Guvern în ultima vreme legat de acest proiect de o importanță crucială. Această centură de vest ar însemna enorm pentru traficul dinspre Craiova și Albota spre zona Moșoaia-Valea Ursului-Vâlcea. Am avut promisiuni și de la domnul Ponta, se pare că această centură ar fi inclusă și în acest Masterplan de care se tot vorbește. Nu știu ce să mai fac, sunt foarte dezamăgit că încă nu începe proiectul de realizare a centurii de vest a Piteștiului. Această centură ar degaja cu 25-30% circulația, mai ales pe partea de vest a orașului.
Ne gândim să realizăm și unele pasaje în Pitești, care ar debloca mai ales zonele din intersecții, cum este cea de la Calea Bascov cu Bd. Nicolae Bălcescu, sau cea de la Târgul Săptămânal – relația stânga spre comuna Bradu.
„Ar trebui să dăm un pic orgoliile la o parte în PSD Argeș”
# De ce are nevoie PSD Argeș ca să aibă din nou forța de acum patru-cinci ani? De transferuri de personalități sau de perfuzii?
– PSD Argeș a avut și are personalități de marcă, oameni pregătiți. I-a avut acum patru-cinci ani și îi are și acum, cu unele excepții binecunoscute. PSD Argeș are în acest moment nevoie de o mai bună concertare a forței politice, de o mai bună unitate.
# Sunt „bisericuțe” în PSD Argeș?
– Oamenii fiind foarte puternici și cu multă experiență în administrație și politică, sunt și foarte orgolioși. Ar trebui să dăm un pic orgoliile la o parte în PSD Argeș pentru că nu este imposibil.
„Am primit vreo 11.000 de dolari de la o organizație mondială din Elveția pentru că am fost ostatic în Irak”
# Când v-a fost mai greu: când ați fost ostatic în Irak sau când ați rămas fără domnul Pendiuc la Primărie?
– Au fost două situații diferite. Dar greu mi-a fost de fiecare dată. Când am fost în Irak și ținut 29 de zile, chiar am fost în Golful Persic în teatrul de război. Am și primit niște bani pentru acea perioadă de la o organizație mondială cu sediul în Elveția. Banii i-am primit cam la un an și jumătate după ce am fost eliberat, este vorba de vreo 11.000 de dolari. Revenind la acele săptămâni din Irak, a fost greu, nu știai ce se poate întâmpla cu tine a doua zi. Însă prin eforturi diplomatice totul s-a terminat cu bine. Ambasada Rusă a reușit să pună piciorul în prag, având în vedere că erau și foarte mulți cetățeni ruși în acea zonă.
Și ceea ce s-a întâmplat la Pitești în noiembrie anul trecut a fost o situație grea, o lovitură dată administrației. Eu personal am primit-o ca pe o lovitură dură, la fel și angajații din Primărie: dintr-odată ne-am trezit fără domnul primar. Primăria și-a regăsit foarte greu cadența după aceea, cu oameni destul de îngrijorați. A fost nevoie de eforturi înzecite ca să ne regăsim cadența. Sunt și unele probleme, legate de aspectele de legalitate, destul de neclare și de interpretabile și unde salariații își asumă foarte greu ceea ce fac.
„Nu sunt atât de credincios pe cât ar trebui să fiu”
# Este o teamă de DNA printre angajații Primăriei?
– Nu neapărat o teamă, ci mai degrabă o îngrijorare. Au salarii de 8-9 milioane și au ezitări în a își asuma referate ce presupun plăți de zeci de miliarde. O semnătură poate fi interpretată. Trebuie să te gândești înainte de a îți asuma o semnătură.
# Care e ultima amintire pe care o aveti cu domnul Pendiuc în libertate?
– Este o întrebare la care nu știu cum să răspund, pentru că toate amintirile plăcute le am cu dânsul lângă mine. Am avut o relație foarte bună. Domnul Pendiuc rămâne o persoană de referință în viața mea, indiferent ce se va întâmpla cu mine sau cu dânsul. Trece prin momente pe care nu cred că le merita. M-am văzut cu dânsul cu o zi înainte să fie reținut, la o ședință de partid. Nu am văzut niciun semn de îngrijorare pe fața sa. Nu l-am mai văzut pe domnul primar din dimineața următoare, de când s-au declanșat procedurile de cercetare. De atunci nu am mai luat legătura.
# De ce vă e mai frică: de Dumnezeu sau de DNA?
– Domnule, mi-e frică și de unul și de altul. Nu sunt atât de credincios pe cât ar trebui să fiu. Mai merg uneori la biserică, când îmi permite timpul. Cândva am fost mai credincios decât sunt acum, în sensul că mergeam mai des la biserică. Nu fac ceea ce face un bun credincios și regret lucrul acesta. În ceea ce privește DNA-ul, atât eu cât și colegii din Primărie trebuie să fim foarte atenți la tot ce facem, pentru că sunt și situații interpretabile.
Interviu realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii