Congresul românilor din Serbia, organizaţie acoperitoare a comunităţii româneşti din această ţară, a adresat Ministerului Afacerilor Externe din România o scrisoare deschisă în care, printre altele, face referire la limitările drepturilor şi libertăţilor minorităţii românilor din Serbia, supusă la un adevărat "etnocid". Iată această scrisoare publicată marţi, 7 martie, pe activenews.ro.
Excelență,
Stimate domnule Ministru Aurescu,
Cu această scrisoare, dorim să inițiem răspunsul dumneavoastră la întrebările de mai jos, din care vom afla mai multe despre activitățile actuale ale României oficiale și despre implementarea acordurilor anterioare privind poziția minorității române în nord-estul Serbiei.
Citeşte şi: PressHub: Cine l-a achitat, cu adevărat, pe Gabriel Oprea?
Motivul specific al acestei scrisori este vizita ministrului Selaković în România și întâlnirea cu dumneavoastră pe 27 iunie anul trecut.
De asemenea, dorim să Vă indicăm la deteriorarea continuă a poziției noastre. Cea mai mare parte a minorității române încă nu are cele mai elementare drepturi minoritare și ale omului, cum ar fi dreptul de a învăța limba maternă în școli, mass-media independentă în propria limbă, utilizarea numelor și prenumelor românești, utilizarea oficială a limbii, și libertatea confesiunii religioase.
Libertățile noastre politice sunt, de asemenea, semnificativ limitate, iar în ultimii ani am fost amenințați de uzurparea proprietății de către unele mari companii interne și străine, cărora autoritățile sârbe le-au permis să încalce legile în paguba noastră. Din punctul nostru de vedere, este vorba despre extinderea metodelor de asimilare prin modificarea violentă a structurii etnice a populației și confiscarea ilegală a terenurilor arabile și a proprietăților. Pe scenă este un exemplu evident de etnocid împotriva acestei minorități românești. În acel timp, nici România și nici comunitatea internațională nu au reacționat.
A fost nevoie de peste un secol pentru ca exterminarea în masă a Armenilor și Ucrainenilor să fie declarată genocid, deși crima de genocid nu exista în dreptul internațional la acea vreme. Având în vedere că infracțiunea de etnocid este clar definită astăzi, cât timp va dura să se declare etnocid asupra poporului român în estul Serbiei? De partea cui va fi România și anumite organizații internaționale care tac astăzi despre asta, deși sunt obligate să prevină acest lucru?
În cadrul discuțiilor d-voastre cu ministrul Selaković, în baza conferinței de presă, a fost vorba și despre minoritatea română în Serbia și comunitățile înrudite. Între timp, nu mai existau informații oficiale.
Considerăm introducerea termenului de „comunități înrudite” o greșeală periculoasă, deoarece este corelată cu strategia sârbească de împărțire a comunității unice românești în mai multe diferite. Este practic un sprijin pentru diplomatia disputată din partea României însăși, care în prezent este insistată doar de Serbia. Aceasta ar recunoaște situația de fapt, care ar oferi Serbiei un motiv să lucreze la o separare mai profundă a acestor două comunități, nerecunoașterea identității sale românești, precum și aprobarea tacită a asimilației de către România.
Trebuie avut în vedere că Serbia a creat administrativ așa-numită „minoritate înrudită”, referitor vlahii despre care este vorba aici, din populația românească în anul 1948. prin redenumirea populației românești în așa-numă vlahă. Soluția aici poate fi simplă, România ar trebui să insiste să revină la starea anterioară. Acest lucru ar evita toate litigiile dispute, care nu sunt în interesul nimănui.
Întoarcerea dumneavoastră la poziția actuală a trezit o mare speranță în comunitățile istorice românești. Având în vedere experiența dumneavoastră profesională și buna cunoaștere a problemelor comunităților istorice românești, cu toții ne așteptam la evoluții pozitive serioase. Din păcate, realitatea ne neagă.
În special, dorim să cunoaștem destinul protocolului din 2012, prin care Serbia și-a asumat obligații în raport cu minoritatea vlahă/română în estul Serbiei, obținând astfel statutul de candidat la UE.
Acest protocol reprezintă cea mai bună strategie pe care România a avut-o până în prezent față de minoritatea română în Serbia. După cunoștințele noastre, Serbia refuză să pună în aplicare toate acestea dar România nu reacționează la asta.
Citiţi întreaga scrisoare pe activenews.ro.
0 Comentarii